Cand ai plecat, suna peste paduri Un corn cu fulgere subtiri de luna Si nu stiam ca latra lupii suri, Ascunsi in vorba draga: impreuna.
O clipa am mai auzit sub cer Cazand arma parului roscata; Te prabuseai cu uruit de fier intr-un adanc de mare blestemata.
Din tine imi mai ramanea un rest, Ce nu-l primeau furtunile in mine -Si nu te-am mai gasit in nici un gest Si nu mai semanai nici tu cu tine.
Fara de glas am inceput sa strig; Arama parului suna pe luna, Ca s-a facut din frig mereu mai frig in vorba-ceea draga. impreuna.
Si m-am trezit din nou pe-acelasi tarm -Singuratatea-n preajma mea, leoaica, Pandea necrutatoare cum ma sfarm Pe umbra trupului de tataroaica,
Si cum sunt gata iarasi sa ma-ntorn Sa ma sfasiu pe coama ei roscata -Suna pe zare luna ca un corn in valtorile de altadata.
|