Ceas de amurg, ma strecor pe furis
in odaie; zeii cei buni, larii
caminului nostru, risipesc
peste leaganul tau, dulci frunzisuri;
iau in brate lumina si-o ascund
in vaza de flori; atarna
la geamuri perdele sonore de
martie; se-apropie-ncet si-ti
soptesc, la ureche, legile neamului;
te ridica o clipa-n vazduh si
se incinge o hora pe cinste -
hotarat lucru: larii caminului nostru,
de cand te-ai nascut, au dat in mintea copiilor!
|