| Pe Somes, oamenii sunt filosofi -frumoase nume dau la cimitire si-asa, precum ar ingropa cartofi, ei intra in pamant si-n amintire.
 
 E-o simplitate fara de egal
 si far' de crize existentiale -
 la fel: de moare-un om, ori moare-un cal,
 aceeasi sobra si decenta jale.
 
 Din tot ce fac, se vede ca li-i drag si cand rasare-un om si cand apune -intre viata si-ntre moarte-un prag, dar asta-n vorbe nu se poate spune.
 
 De-aceea canta, dupa morti, solemn, cantece vechi de dor si de iubire si plang, tacuti, pe crucile de lemn si nume mandre dau la cimitire!
 
 |