| In fiecare seara ca-ntr-un bar din care uiti sa te mai duci acasa, eu ma afund in carte solitar si de ce spun cuvintele nu-mi pasa. 
 E-o harmalaie pe la mese, dar in mine cade-o burnita geroasa, care-mi ingheata vinul in pahar de nu
 mai vrea nici inghetat sa iasa.
 
 Din cand in cand ma face sa tresar vreo umbra prelungindu-se maloasa si coborand ciudat prin
 galantar, sa ma insulte ori sa ma descoasa.
 
 Mi-e bucuria insa in zadar -barmanul a plecat de mult de-acasa si sase-sase nu mai dau la zar si nici
 nu se mai poate sase-sase.
 
 Asa petrece in carte ca-ntr-un bar, din care uita omul sa mai iasa si-n care nu-i macar un ospatar sa-mi
 faca plata, sa m-alunge-acasa,
 
 cu glas distins,
 cu gest superior "E ora de inchidere, se or!."
 |