| Nu mai e mult pana la locul ce-l vom numi amintire.
 Cateva
 sunete albe, cateva aripi ranite
 batand langa tampla memoriei.
 Vinetie, aceasta lumina de august,
 intrata usor in declin,
 sta in preajma-ne, ocrotitoare.
 Chiar ziua ce ne rasfata acum nu-i
 decat un clopot fara de limba,
 in care mai suna tulburatoare,
 chemarile verii.
 Semne ciudate ne face dinspre paduri
 O r i o n  luminatul, in vreme ce tu
 imi asezi cu sfiala pe genunchii tai capul,
 mai aproape sa-ti fiu ca sa pot auzi
 cum ti se-mplineste in pantec
 noaptea aceea de taina si dragoste,
 atat de bland daruita
 de furtunosul aprilie
 
 |