| Fara de spaime se cade sa-l intampin; el vine firesc ca o taina dintr-un dincolo al nostru ce se coboara in neam si prin neam se intalneste cu radacinile lumii; limpede cerul sa fie in ceasul acela si stelele in conjunctura inalta; steaua lui sa luceasca deasupra odaii, sa ne fie bethleemul curat; toate ale casei la respiratia lui sa inceapa sa cante;
 de la strabuni vor veni
 ursitoarele - asa ni-e
 credinta, sa lasam fereastra
 deschisa-n amurg: zboruri de
 pasari, se zice, umbla prin
 lume; si cum va fi iarna,
 eu sa scriu poemul cel mai
 frumos, cu tei infloriti
 si sa i-l spun catinel,
 catinel in murmur de seara:
 cu poezie, doamne si cu
 vorbele mele si cu cantecul
 inimii nemaicantat sa inceapa
 drumul lui frumos spre viata
 
 |