Magic. 
Intr-o seara impins de un dor subit de frumos , 
M-am aplecat peste-un trandafir ros-aprins sa-l miros. 
Intre petale trezit din somn , hirsut , furios, 
Ma privea un spiridus , batran si barbos . 
De ce ma privesti uimit , fiinta nauca , mi-a spus , 
Nu sunt nici iluzie , nici minune nu sunt, 
Si ca si tine , am tot dreptul , 
Sa traiesc pe pamant ! 
Ba chiar pot sa spun ca lumea asta e a mea , 
Avand in vedere ca-s mai batran decat ea . 
Fiinta nauca , magia a fost totdeauna ,  
In jurul tau , in fata ta , 
Iar tu nu o vezi fiindca nu ai timp  
Si fiindca nu crezi in ea. 
Esti asa de-obosit si de satul de viata , 
Incat nici n-ai recunoaste o zana , de ti-ar iesi in fata ! 
Bunicii si strabunicii tai ne priveau cu drag , 
Seara de seara , strachinuta cu lapte, o gaseam in prag . 
Iar noi in schimb le pazeam visele si viata , 
Cu fluturi si flori ii iintampinam dimineata.. 
De atunci au pierit rand pe rand strabunii ,  
Iar acum ne mai vad doar copiii si nebunii ! 
Asa ca te du , fiinta nauca , nu ai cum sa ma vezi , 
Probabil ca si acum esti in somn si visezi ! 
 
 |