| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Haosul insusi de Elena Stefoi Trece latul prin ultimul anotimp. Aceasta fiara a vorbit, ucide-o sau zboara mai iute. Haosul insusi imi cauta bratele. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
In lumina finala
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Magda Carneci
|
|||
|
|
|||
| Statea pe marginea autostrazii galbui, asezata direct pe bordura, langa peluza cu flori si anvelope uzate, am zarit-o prin parbrizul murdar, autocarul tocmai oprise, O lumina portocalie si uriasa fulgera oblic peste statia de benzina, printre urme de motorina si bruma, frunze negre si putrede. isi desfacuse baticul, il intinsese alaturi, aseza atenta pe el micile ei micile ei lucrusoare jegoase, vantul ii flutura pulpanele paltonului vechi peste picioarele uscate si vinete, peste ghete. Am zarit-o prin parbrizul murdar, o lumina portocalie si am coborat repede, cat soferul plecase in statie, motorina si bruma, m-am apropiat s-o privesc. Statea pe bordura autostrazii, in vuietul camioanelor, isi rasfirase parul cenusiu plin de panglici odata rosii si roze, era acasa, si pe batic asezase un tub gol de ruj, o batista murdara, un bilet de tramvai si o bila de sticla. in lumina portocalie si oblica mi-am amintit de baietii si fetele hippies, haite mizere si vesele, cum speriasera cu cantecele si sex si privirea lor fixa o europa indignata, ultragiata de sputa lor mistica, jegul lor sacru si lene orientala ca sa ajunga apoi in high-life cei mai impecabili burghezi. Si la cainii vagabonzi m-am gandit, tolaniti fara grija in mijlocul strazilor, ca pe divane, in zilele incendiare de vara, dar pe ei ce parinti sa-i faca burghezi? isi intinsese baticul rupt pe bordura si era libera, libera, mult mai libera decat mine, care ce cautam, ce venisem sa vad? Claxonul autocarului trambita, soarele cadea oblic portocaliu peste statia de benzina, cu rusine, cu jena, i-am intins repede zece lei noi nouti care ce sa plateasca, pe cine? Era acasa, privea la televizorul ei personal, erau camioane si autocare, erau frunze uscate, lumina portocalie si vantul, erau bidoane golite si un pui mort de pisica vargata, nu astepta pe nimeni, nimic si totul curgea catre ea, in curentul autostrazii. Si desi cu mult mai batrana ca mine am invidiat-o adanc fiindca era libera, mult mai libera decat mine. Claxonul autocarului trambita, lumina cadea portocalie si oblica peste statia de benzina, ce asteptam, ce cautam, ce venisem sa vad? Si in trambitele demente ale autocarului mi-am amintit, am recunoscut-o, era doica, maria, femeia de serviciu, menajera, era femeia finala, batrana femeie apocaliptica, asezata direct pe bordura, pe buza prapastiei, in groapa universala, solitar privind lumea rumegatoare, pustie, viata ca un reflux de sange si spuma care se retrage incet, ca o vedenie plina de noroi si cruzime, o cortina infinita de lumina si zgomote fluturand bland aiuritor in culorile curcubeului, se retrage incet, cu un tipat inalt muzical, vast cat lumea, in curentul autostrazii, si se reuneste cu sine. |
|||
Pune poezia In lumina finala pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |