Tu esti in inima mea ca un dar
neasteptat si mult prea scump,
pe care il cercetez mirata iar si iar,
cu-aceeasi nesecata desfatare.
Esti tainica-mi putere si mandrie,
  de cand te stiu mi-i cerul mai aproape
  si nu mai pot durerile sa vie,
  sa-mi tulbure-ale sufletului ape.
Tu mi-ai facut tarana mai usoara
  si inima asa de dulce, grea,
  ca ramura ce toamna se-mpovara
  de greutatea roadei de pe ea.
Asemeni unui mare cer cu stele,
  mi te-ai rasfrant in suflet ca-ntr-un lac,
  si-adanci de-atuncea-s gandurile mele,
  de aur glodul inimii, sarac.
Acestea toate sa ti le platesc
  nu voi putea, ci lasa-ma macar,
  risipitorul meu, sa te iubesc,
  din darurile tale dandu-ti dar.