Reminiscente de Tudor Arghezi Vin. iata-le, tot de la sine, Frinturile toate spre mine, Farime stirbite si-ntregi De lucruri pe care de-abia le-ntelegi.
Cu zilele de toamna plangatoare S-a irosit impurpurata vie; Si ieri au prins fecioarele sa vie Cu cosul plin de boabe lucitoare.
Si ne-am intors cu linistea tarzie: Cursese vinul ros din zdrobitoare; Doream sa sorb iluzii viitoare Dintr-un pahar de spuma visinie.
Privind in golul toamnei aiurit,
Am ridicat paharul in nestire
Ca sa ciocnesc c-un oaspe-nchipuiL
De ce nu te-ntrupezi, mantuitoare?
Mi-e cupa plina, plina de iubire.
Sunt singur. Plang Si vinul prinde floare.
Pune poezia Intaiul pahar pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.