Si totul exista de-atunci
…trist si dezolant…
Continui sa ma parasesti.
Continui sa te parasesc.
In aceasta permanenta joaca universala
ce ne-a creat pe toti,
sfarsim parasindu-ne la nesfarsit
si incepem regasindu-ne din nou.
Sunt legile firii…
Oricum
presiunea e mult prea mare
ca sa raman langa tine mereu:
Ma acaparezi,
Ma incarci cu aceeasi sarcina pe care o porti si tu,
Ma transformi in tine
si incetezi sa ma iubesti
pentru ca semanam prea mult.
De-aceea trebuie sa plec.
Sa aflu cum sunt.
Sa aflu cum exist EU in afara TA.
De-aceea te parasesc
din nou.
Dar nu plange.
Ma voi intoarce cand vom redeveni complementari :
Exista o singura nuanta de verde
pentru nuanta mea de rosu.
Intre timp,
Universul va ma creste in dimensiuni :
pastila efervescenta nu s-a consumat de tot
si ca intr-o formula recurenta
continui sa ma indepartez,
continui sa te indepartezi :
Ne vom cunoaste cu mult mai bine unul pe celalalt
daca incepem prin a ne cunoaste mai bine pe noi insine.
Asa ca nu te intrista.
Nu stii ca e doar acel joc
pe care-l jucam pana la urmatorul
Mare Rasunet?
|