Nod 17 de Nichita Stanescu Cazusem stramb cu verbul peste orizont ca l-am facut sa fie-n doua, ca bucile unui copil de inger pe mare-atunci cand ploua.
in acest ultim patrar de secol fara nici un curaj sa fii inlocuitoarea domnisoarei batrane moarte (in aprilie) de lupus tuberculos
(cate un starc argintiu in balta argintie tremura soarele toamnei).
sa fii o mica pata portocalie vaslind in centimetrul tau de aer printre cateva planuri de lectie si imaginea domnisoarei profesoare cu trei pisici in brate.
(in fata, campul deschis inspaimanta).
cand in magazia de lemne
macesul suporta dogoarea intunericului.
Pune poezia macesul din magazia de lemne pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.