Hotii

Aveam o poezie care nu ma lasa sa dorm
Si am trimis-o la tara
La un bunic.

La urma am scris alta
Si i-am trimis-o mamei
S-o pastreze in pod.

Am mai scris dupa aceea vreo cateva
Si, cu strangere de inima, le-am incredintat rudelor
Care si-au dat cuvantul ca or sa aiba grija de ele.

Si tot asa, pentru fiecare poezie noua,
S-a gasit cate un om care sa mi-o primeasca,
Pentru fiecare prieten al meu
Are, la randul sau. un prieten,
Atat de bun, incat sa-i incredinteze taina.

Asa ca nici eu nu mai stiu acum
Unde mi se afla cutare vers
Si, in caz ca ma calca hotii,
Oricat de mult m-ar schingiui,
Tot n-o sa le pot spune mai mult, decat
Ca ele sunt la loc sigur,
In tara asta.