La Lilieci

Vezi toate poeziile poetului



Nicaieri nu mananci o varza cu carne
Mai gustoasa ca-n cimitir,
De ziua mortilor, cand se face pomana
Si toate femeile vii se intrec in de-ale mancarii.
Masa e-ntinsa pe iarba, la umbra bisericii
Crapate, de-a razbit aproape de sfinti crapatura
Si cand bate crivatul, iarna, cred ca le degera colacii de lumina care le
strang tamplele.

Pe costree si troscot se-ntind stergarele de canepa,
Tinute, sa nu le ia vantul, de strachini si oale
smaltuite,
Unele se vor imparti la urma, poate apucati si voi, mare e
Dumnezeu.
Dar mai e pana-atunci, ne ghiortaie matele, ni s-a lipit burta de sale.
Ce
face popa ala, de-ntarzie?
Toti s-au asezat jos, aproape turceste,

Femeile dau peste mana copiilor care n-au rabdare.
Apare tarcovnicul, lumea se ridica-n picioare, cinstind intelectualul,
Se aude troznet de oase rupte de munca.
Se-ncepe de la tuica, simti mirosul prunei,
De asta nu te doare capul, chiar daca n-ar fi binecuvantata de sfintia-sa,
popa
Nita,
Care a venit in sfarsit otarat, are necazuri c-o mejdina,
A lasat stanjenul langa clopotnita si-a slobozit pomana.
Stingeti lumanarile ca se consuma curentul, zicea al lui
Chirimentu,
Care cum deschide gura incepe lumea sa rada, are haz, dar acum
Nimeni nu-l aude - se sufla in lumanari pe prescuri: pfu, pfu!
Vecinii te cinstesc cu tuica, peste aburul ciorbei,
Aproape se-ncruciseaza canile cu toarta
Bei si de la unii si de la altii, in cruce, si zici imbujorat: "Dumnezeu sa primeasca", "Sa le fie tarana usoara" ori chiar "La multi ani!" Rudele se cinstesc din aceeasi ulcica, pe rand, "tot microbii aia!" Mananca mai multi dintr-o strachina, cu linguri de lemn, arse, ciorba de pui
cu fidea.
E de curcan! sau de gasca? ba e chiar de gasca,
Ea inoata in grasime, am banuit eu ceva.
Ori e de rata?
Fasolea sleita cu boia si cu ceapa prajita pe deasupra - e o minune in zilele
noastre.
Ca sa nu mai vorbesc de varza cu carne, dar aici sa sufli inainte de-a
baga-n gura,
Pentru ca cel mai rau te arzi cu varza, vorba asta o tin minte
De la fratele meu mai mare.
Zice: domnule, fii atent, ma, sa nu te arzi cu varza,
Ca cel mai rau te arzi cu varza, asta o stiu de pe front.
Vad ca in capul celalalt se-mparte vinul,
Adus in sticle cu gatul lung, astupate cu coceni de porumb.
Abia asa mancarea are adevaratul ei gust, viata merita s-o traiesti.
Multe femei au murit pe aici dar, uite, ca n-au dus secretul cu ele.
Oalele sunt de
Tirgul
Jiu, smaltuite, sau de la
Oboga, ca si strachinele si
taerele.

Se bucura mortii, ca-si innoiesc si ei pe lumea ailalta o data pe an tacamul,
Lingurile le-or fi pastrand in bocanci, ori dupa ureche, plaivaz?
Bogdaproste, se aude in dreapta si-n stanga, cand se impart oalele,
ulcelele,
Unii le incearca cu degetul daca suna frumos, ai mai prosti rad la ele,
fericiti.
Dupa ce s-a luat masa si s-a pus ce-a mai ramas in banita,
Se cheama cainii din obisnuinta, dar cainii n-au ce cauta in locuri sfinte, au
fost lasati la vatra.
Femeile merg la cimitir si-ncep dintr-o data sa se jeleasca in gura mare, cu
siroaie de lacrimi, in mod barbar, ca pe vremuri.
Plivind cate-o buruiana, incercand sa indrepte crucea de lemn
Care-a putrezit, iaca, se hatana cand bate vantul - nu te mai prijoni,
ma, de ea.
Copiii se joaca de-a ascunzisul printre morminte,
Voi ai cui sunteti, impielitatilor?
Nu calcati pe busuioc si nu ciopliti crucile cu custura,
Ca va taie popa limba.
Cele care au morti mai noi, au mai tras un ropot de plans,
De cum au intrat pe poarta, si-au pus banitele jos din cap,
Celelalte au fost numai triste si cazute pe ganduri.
E racoare la umbra bisericii batrane, care a ramas aici de cand
Era satul in padure si veneau haiducii de mancau pe furis.
Pe
Saliste canta cucul, cimitirul are un aer important, impacat cu sine.
E bine sa fii mort aici, intre codri, locul e ferit, nici nu trage,
Clopotul nu te deranjeaza ca nu suna decat de sarbatori,
Si duminica dimineata, cand cade in misticism, bang-bang, -
cine-o mai fi murit? -De rasuna mortii si stafiile.
Canta pasarile si e un miros de lilieci infloriti,
Cum trebuie sa fi mirosit raiul din dreapta, de la intrare,
Pe vremea cand era culoarea noua si nu crapase.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia La Lilieci pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani