Poetul zilei
Ion Mircea
(1947 - ?)

21 Poezii

Poezia de azi

Erezia intai
de Ioanid Romanescu
Sunt un om tacut, nu apartin nimanui.
Spuneti-mi asta femei ce zilnic va stergeti de zidul casei mele. si tu omule ce cari gaz batrana stafie in carutul tau ca un leagan blestemat ia-ma si pe mine.

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































Nevermore

Vezi toate poeziile poetului



Caut corbul descantat de
Edgar
Allan
Poe
intr-o noapte geroasa de decembrie.
Corbii traiesc mai mult decat poetii,
Trebuie sa mai falfaie pe undeva,
Am venit anume aici, intr-o noapte geroasa de decembrie
Un singur lucru i-a ramas neclar marelui somnambul,
Care se pricepea de minune la deductii macabre:
Acel nenorocit cuvant "Nevermore",
De la care i s-a tras, cred eu, si moartea.
As dori sa redeschid dosarul corbului,
Cu posibilitatile mele modeste, poate arunc vreo lumina
Peste acest nenorocit "Nevermore".
Las fereastra deschisa si usa deschisa,
Sa se faca din plin curent cu toata
America
Pe pervaz pun cartea despre frumoasa, suava
Lenore.
"Edgar
Allan
Poe", strig eu din camera mea de hotel,

Cat ma tine gura strig, peste zgomotul prafului
care se depune pe luna, "Edgar
Allan
Poe", tip, chemand corbul,
Care de un secol vine la numele poetului, automat,
Automat ca tigara la cafea.
Si corbul se arata geros, poate mai batran, dar la fel de misterios.
Sangele-mi ingheata in vine cand il privesc in ochi,
E chiar el,
Corbul,
Corbul lui
Edgar
Allan
Poe!
Da sa deschida pliscul. -
Nu-mi spune nimic, il implor
Pana nu te intreb, nu te-am intrebat inca nimic,
Un singur lucru as vrea sa stiu,
Numai tu esti in stare sa-l spui,
Spune-mi pe sleau, ca lui
Edgar
Allan
Poe, nu te uita
la deosebiri.
Ce inseamna acel nenorocit "Nevermore"? in fond, acest "Niciodata", intraductibil,
Pe care prin universitati si laboratoare naivii incearca sa-l traduca electronic,
S-ar putea sa fie o simpla onomatopee, o interjectie care
ti-a scapat intamplator,
Vazandu-l ahtiat dupa raspunsuri capitale.
Oricum, cuvantul e antologic, ai intrat in istorie
Cu un singur cuvant, acest "Nevermore".
Am vazut puzderie de aspecte pe aici, de cand tot caut.
Dar nu stiu pe care sa le iau de bune, nu e usor.
Aveti inca multe probleme nerezolvate, dar altele sunt
foarte rezolvate.
Spune-mi, pasare sau demon, - dar mai intai sa inchid usa -Si cu maini tremuratoare zavoresc usa, la fereastra las

sa cada oblonul sonor,
Spune-mi, te rog din suflet, spune-mi la ureche daca
ti-e teama.
Are si un sens politic acest nenorocit "Nevermore"?
Atunci in camera se facu dintr-odata bezna,
Corbul isi desfacu aripile si sari sa se uite in becul
cel chior,
E o greva la uzina electrica, ii spun, nu va dura un secol.

Corbule, sa nu intram in panica "Nevermore".
De ce tresari?
Nu scartaie decat gangsterii prin dulapuri
cu chei,
Sa-ti fure cifrul lugubrului "Nevermore".
Groaza insa cu cuprinse si pe mine, deopotriva, abia
reusesc sa aprind o lumanare
De la scapararile de geniu ale lui
Poe, cel bagat la idei
de un corb, poetul atoatebanuitor.
O tin in mana intinsa, ca pe facla, uite ca port si eu
O facla in mana intinsa, pe acest pamant primitor!
Lumanarea de ceara arunca un cerc palpait de lumina
Asupra pasarii care sta cu ghearele stranse, ca un drac in
aureola.
Nu te speria, nu tin sa-ti dau lectii de statuie a libertatii,
Spune-mi doar, in doua cuvinte, doua cuvinte, nu unul
duh de-ai fi, croncanitor!
Tu ai zbura intr-un cer iluzoriu, corbule negru, al lui
Edgar
Allan
Poe mostenitor?
Si la patima fericirii ce ne mistuie creierul
Poate ai tu un raspuns, altul, decat acel nenorocit
"Nevermore".
Niagara nu e formata din sperante care cad prea de sus,
orice s-ar spune.
Nebunii pentru adevar se dau cu capul de creierii electronici, intr-un vacarm al oraselor, ca un ospiciu, bubuitor.
Aripile tale intinse nu pot forma un ciclu complet despre
lume si societate, caci ar fi, corbule, ingrozitor!
Eu vad dincolo, am venit aici intr-o noapte geroasa sa vad
dincolo de al tau blestemat "Nevermore".
Observ ca numai eu vorbesc - ia aminte.
Uite ca nu se
mai aprinde nici lumina.
Si in bezna asta cuvintele mele suna nu stiu cum,
De ce taci ?
Ti-ai impus sa nu casti pliscul de teama
sa nu te repeti?
Sau e la mijloc o filosofie mai adanca decat
existentialismul
Care a venit si s-a dus de atunci, iti spun in paranteza,
Ca si prohibitia.
De ce taci, pe numele lui
Edgar
Allan
Poe!

Atunci corbul isi ridica gheara de pe covorul prafos,
Si-o duce la pliscul osos si imatranit de rele.
Apropii lumanarea si vad o banda, neagra, o sinistra
banda ca de doliu
Tinandu-i strans ciocul care filozofase atat de adanc.
Asta era, prietene, si cu o foarfeca la lumina luminarii
palpaitoare
Tai belciugul de sfoara care prinsese muschi si rugina
pe pliscul inchis al prietenului croncanitor,
Si deodata rasuna in incaperea de hotel un refren
cunoscut: "Nevermore".
"Nevermore", incepu corbul, pe nerasuflate,
Dand din aripi si topaind intr-un picior, "Nevermore" in fata usii, in fata oglinzii, a televizorului, "Nevermore", "Nevermore", "Nevermore", "Nevermore".
Am intrat intr-un cerc vicios ii spun, stai, asurzesti lumea!
Stiam de mult acest monoton "Nevermore",
Spune-mi numai ce-nseamna, in acceptia lui moderna,
Ce interpretare i-ai dat, cand l-ai strecurat prima data
poetului cu ochi sticlosi
Si ce sens are acum acest intraductibil bizar
"Nevermore" ?
Corbul insa o tine-ntr-una, rostind pe silabe
"Never-more".
Topaia si cu aripile mi-a stins lumanarea,
Si-n intuneric eram singur sub ploaia de "Nevermore".
Am deschis fereastra cu mana tremuratoare, am dat
perete oblonul.
Ca o cobe, pasarea, sau dracul, s-a repezit afara, umpland
cerul de "Nevermore".
Ce m-a apucat, ma gandeam, ingrozit, la fereastra,
Sa descifrez enigma sfinxului negru, mesajul rascolitor?
De ce-a trebuit sa fiu tocmai eu care sa dezleg iarasi
gura de cobe?
Parea pecetluita pentru totdeauna si aproape nimanui

nu-i mai venea-n minte acel vag, nenorocit
"Nevermore".
Era o noapte geroasa de decembrie, cerul sticlea de
stelele
Americii,
Ca ochii scrasniti ai lui
Edgar
Allan
Poe, cand primul,
interogase corbul croncanitor. "Totdeauna", strig eu atunci, inspirat, sa restabilesc echilibrul,
Iata, corbule, sau cobe, sensul adevarat, rascolitor! "Totdeauna", strig eu atunci, inspirat, sa restabilesc
in
Bufallo, in cor.
Mississippi si
Missouri faceau valuri de slava ecoului
mandru,
Campia manoasa salta oameni in luna, in loc de aripi cu geniu la fiecare picior.
Zis-a corbul refugiat si el ca un demon pe buza
prapastiilor din luna,
Allan
Poe,
Zis-a corbul, cu gheara in inima mea si-a lui
Edgar
Allan
Poe,
Zis-a corbul asa: "Nevermore".

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Nevermore pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani