| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Cantec spaniol de Cincinat Pavelescu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Nevermore
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Marin Sorescu
|
|||
|
|
|||
| Caut corbul descantat de Edgar Allan Poe intr-o noapte geroasa de decembrie. Corbii traiesc mai mult decat poetii, Trebuie sa mai falfaie pe undeva, Am venit anume aici, intr-o noapte geroasa de decembrie Un singur lucru i-a ramas neclar marelui somnambul, Care se pricepea de minune la deductii macabre: Acel nenorocit cuvant "Nevermore", De la care i s-a tras, cred eu, si moartea. As dori sa redeschid dosarul corbului, Cu posibilitatile mele modeste, poate arunc vreo lumina Peste acest nenorocit "Nevermore". Las fereastra deschisa si usa deschisa, Sa se faca din plin curent cu toata America Pe pervaz pun cartea despre frumoasa, suava Lenore. "Edgar Allan Poe", strig eu din camera mea de hotel, Cat ma tine gura strig, peste zgomotul prafului care se depune pe luna, "Edgar Allan Poe", tip, chemand corbul, Care de un secol vine la numele poetului, automat, Automat ca tigara la cafea. Si corbul se arata geros, poate mai batran, dar la fel de misterios. Sangele-mi ingheata in vine cand il privesc in ochi, E chiar el, Corbul, Corbul lui Edgar Allan Poe! Da sa deschida pliscul. - Nu-mi spune nimic, il implor Pana nu te intreb, nu te-am intrebat inca nimic, Un singur lucru as vrea sa stiu, Numai tu esti in stare sa-l spui, Spune-mi pe sleau, ca lui Edgar Allan Poe, nu te uita la deosebiri. Ce inseamna acel nenorocit "Nevermore"? in fond, acest "Niciodata", intraductibil, Pe care prin universitati si laboratoare naivii incearca sa-l traduca electronic, S-ar putea sa fie o simpla onomatopee, o interjectie care ti-a scapat intamplator, Vazandu-l ahtiat dupa raspunsuri capitale. Oricum, cuvantul e antologic, ai intrat in istorie Cu un singur cuvant, acest "Nevermore". Am vazut puzderie de aspecte pe aici, de cand tot caut. Dar nu stiu pe care sa le iau de bune, nu e usor. Aveti inca multe probleme nerezolvate, dar altele sunt foarte rezolvate. Spune-mi, pasare sau demon, - dar mai intai sa inchid usa -Si cu maini tremuratoare zavoresc usa, la fereastra las sa cada oblonul sonor, Spune-mi, te rog din suflet, spune-mi la ureche daca ti-e teama. Are si un sens politic acest nenorocit "Nevermore"? Atunci in camera se facu dintr-odata bezna, Corbul isi desfacu aripile si sari sa se uite in becul cel chior, E o greva la uzina electrica, ii spun, nu va dura un secol. Corbule, sa nu intram in panica "Nevermore". De ce tresari? Nu scartaie decat gangsterii prin dulapuri cu chei, Sa-ti fure cifrul lugubrului "Nevermore". Groaza insa cu cuprinse si pe mine, deopotriva, abia reusesc sa aprind o lumanare De la scapararile de geniu ale lui Poe, cel bagat la idei de un corb, poetul atoatebanuitor. O tin in mana intinsa, ca pe facla, uite ca port si eu O facla in mana intinsa, pe acest pamant primitor! Lumanarea de ceara arunca un cerc palpait de lumina Asupra pasarii care sta cu ghearele stranse, ca un drac in aureola. Nu te speria, nu tin sa-ti dau lectii de statuie a libertatii, Spune-mi doar, in doua cuvinte, doua cuvinte, nu unul duh de-ai fi, croncanitor! Tu ai zbura intr-un cer iluzoriu, corbule negru, al lui Edgar Allan Poe mostenitor? Si la patima fericirii ce ne mistuie creierul Poate ai tu un raspuns, altul, decat acel nenorocit "Nevermore". Niagara nu e formata din sperante care cad prea de sus, orice s-ar spune. Nebunii pentru adevar se dau cu capul de creierii electronici, intr-un vacarm al oraselor, ca un ospiciu, bubuitor. Aripile tale intinse nu pot forma un ciclu complet despre lume si societate, caci ar fi, corbule, ingrozitor! Eu vad dincolo, am venit aici intr-o noapte geroasa sa vad dincolo de al tau blestemat "Nevermore". Observ ca numai eu vorbesc - ia aminte. Uite ca nu se mai aprinde nici lumina. Si in bezna asta cuvintele mele suna nu stiu cum, De ce taci ? Ti-ai impus sa nu casti pliscul de teama sa nu te repeti? Sau e la mijloc o filosofie mai adanca decat existentialismul Care a venit si s-a dus de atunci, iti spun in paranteza, Ca si prohibitia. De ce taci, pe numele lui Edgar Allan Poe! Atunci corbul isi ridica gheara de pe covorul prafos, Si-o duce la pliscul osos si imatranit de rele. Apropii lumanarea si vad o banda, neagra, o sinistra banda ca de doliu Tinandu-i strans ciocul care filozofase atat de adanc. Asta era, prietene, si cu o foarfeca la lumina luminarii palpaitoare Tai belciugul de sfoara care prinsese muschi si rugina pe pliscul inchis al prietenului croncanitor, Si deodata rasuna in incaperea de hotel un refren cunoscut: "Nevermore". "Nevermore", incepu corbul, pe nerasuflate, Dand din aripi si topaind intr-un picior, "Nevermore" in fata usii, in fata oglinzii, a televizorului, "Nevermore", "Nevermore", "Nevermore", "Nevermore". Am intrat intr-un cerc vicios ii spun, stai, asurzesti lumea! Stiam de mult acest monoton "Nevermore", Spune-mi numai ce-nseamna, in acceptia lui moderna, Ce interpretare i-ai dat, cand l-ai strecurat prima data poetului cu ochi sticlosi Si ce sens are acum acest intraductibil bizar "Nevermore" ? Corbul insa o tine-ntr-una, rostind pe silabe "Never-more". Topaia si cu aripile mi-a stins lumanarea, Si-n intuneric eram singur sub ploaia de "Nevermore". Am deschis fereastra cu mana tremuratoare, am dat perete oblonul. Ca o cobe, pasarea, sau dracul, s-a repezit afara, umpland cerul de "Nevermore". Ce m-a apucat, ma gandeam, ingrozit, la fereastra, Sa descifrez enigma sfinxului negru, mesajul rascolitor? De ce-a trebuit sa fiu tocmai eu care sa dezleg iarasi gura de cobe? Parea pecetluita pentru totdeauna si aproape nimanui nu-i mai venea-n minte acel vag, nenorocit "Nevermore". Era o noapte geroasa de decembrie, cerul sticlea de stelele Americii, Ca ochii scrasniti ai lui Edgar Allan Poe, cand primul, interogase corbul croncanitor. "Totdeauna", strig eu atunci, inspirat, sa restabilesc echilibrul, Iata, corbule, sau cobe, sensul adevarat, rascolitor! "Totdeauna", strig eu atunci, inspirat, sa restabilesc in Bufallo, in cor. Mississippi si Missouri faceau valuri de slava ecoului mandru, Campia manoasa salta oameni in luna, in loc de aripi cu geniu la fiecare picior. Zis-a corbul refugiat si el ca un demon pe buza prapastiilor din luna, Allan Poe, Zis-a corbul, cu gheara in inima mea si-a lui Edgar Allan Poe, Zis-a corbul asa: "Nevermore". |
|||
Pune poezia Nevermore pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |