Betia funigeilor, doar ea,
  Imi aminteste, vag, ca sunt in mai. 
  Privesc tacut inconstienta nea,
  Pe care, iata, inca n-o cantai.
Desigur, este-o primavara grea. 
  Si cantecul s-a infundat pe nai. 
  Acestei clipe nu i-as spune, 'stai'!, 
  Desi ea zboara chiar cu viata mea.
Usile toate-mi sunt, fatis, inchise, 
  Mi-i versul vas, ce nu mai intra-n port. 
  Si tot mai comploteaza in culise!
Prietenii-mi viseaza carti nescrise, 
  Si ma viseaza alb ca varul, mort, 
  Sunt consultati talmacitori de vise.