Pustnicul

Vezi toate poeziile din albumul Mesaje in versuri
Langa o stanca neagra, pe un munte, sus,
Asteptand sfarsitul, ce-n zari se iveste,
Sta langa chilie, rugandu-se incet la Iisus,
Ast' batranel pustnic ce la cer priveste;
Tot rugand in taina, pentru acest popor,
In inima are tristete, ca au uitat cararea lor.

Roman este poporul, pentru care el cere
O minune mare, de a regasi calea cea uitata.
Mainile-i sunt sange, sufletul durere,
Atuncea cand Domnul, ca-n vis ii arata
Norul ce apare si de la vest vine,
Inecand poporul in lacrimi si suspine.
Asta-l intristeaza, la oameni el tine.

Lumea el ca o vede, chefuind cu Fiara,
Iar ea le da bani si pe ascuns le fura tara,
Batranul pamant este vandut foarte usor,
Ei isi dau tara ametiti, banul fiind placerea lor.
Rade in barba acum strainul care e la hotare,
Asta ca astepta demult, poporul roman sa il doboare.

Si, ca din vis ca se trezeste, pustnicul credincios,
Treapta chiliei o paseste, tinand in maini o cruce,
Raspunsul, iata, l-a primit si, trist lasa privirea-n jos.
Acuma totul este scris, dar poate fi gram de speranta
In cei ce rugaciuni la Domnul, in miez de noapte ca inalta.
Nu stim sfarsitul care-o fi, ziua de maine ce aduce,
Insa uniti daca vom fi, cu Dumnezeu, toate le-om duce!



Pune poezia Pustnicul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani