Revedere - Lui Allen Ginsberg

Vezi toate poeziile din albumul Metapoeme
Cum as putea sa te revad
Cand ai ucis in mine cu sicriul tau greu de granit
Sclipitor si morbid
Cazand ca un meteorit prin straturile atmosferei
Si lovindu-se de oceanul necunoscut
In care se scalda fiicele serafimilor
Acoperindu-si rusinea doar cu cateva pene de
Matase japoneza
Cand m-ai ridicat in slava cerului doar ca sa-mi dai
Drumul din bratele tale bionice - prostetice
Inapoi in sanul lui Teutsch
Si sa ma inrolezi in razboiul nebun cu infinitatea
Ce pleaca la lupta cu pasi microscopici dar
Care rasuna atat de tare incat asurzesc
Si copii copiilor nostri si stramosii stramosilor nostri
Uitati de istorie si de Diavol
Pe care il portretizam cu atata ura fara sa il intrebam macar cine e
Dar stim cine e! Si ii cunoastem adresa batuta in dalta pe

Marmura adusa din Peninsula Iberica
Dar nu ne mai intereseaza fiindca l-am gasit pe Dumnezeu
Si ne satisfacem toate nevoile cumparand si cumparand si cumparand
Si cumparand si cumparand si cumparand si cumparand
Pana cand ne cumparam inimi sau suflete ori amante
Sotii, copii, nepoti , stranepoti si viitor
Ca mai apoi sa regretam ca nu am dat la o parte
Din calea noastra cladirea terifianta a Bancii
Si a trebuit sa plecam la munca in strainatate!Cum as putea sa te revad, Societatea mea
Asa hidoasa, schimonosita, lasata mutilata de
Biserica si Parlament
Cand tu ai ucis tinerii care te iubeau
Cu lovituri de ciocan metaforic, fulgeratoare ca
O veste venita prin Mediafax
Cand tu ai urinat pe inimile a milioane de odrasle
Cu SIDA si foamete
Pe care acum ii pastrezi captivi in inchisori aglomerate
Ventilate doar de forfota buzelor ce nu mai inceteaza
Sa cante in tiganeste
Pentru ca si-au uitat forfota anterioara
Cu gardienii tai care stau la usa mea ca leii de pe blazoane
Astepand sa gresesc sa poata musca din carnea si trupul meu
Preschimbat in apa si vin , si nu invers!
Cum as putea sa te revad , Patrie, sa iti dau un ultim sarut
Cand tu esti deja ingropata sub milioane de cadavre
Ce nu au incetat sa zambeasca nici in gropile comune
Stiind ca dincolo de lopata metalica rece
A groparului se afla un paradis etern
La care ravneau cu mult inainte ca tu sa iti auzi
TORNA TORNA FRATRE!

Te voi vedea din nou cand magicienii care
Te-au blestemat in numele lui Baphomet
Vor inceta sa isi fluture mainile in cercuri
Intelese doar de ei
Cand Pavel Corut o sa imi prezinte o legitimatie a Octogonului
Si vom trimite o racheta in spatiu
Atat de departe incat vei arata ca un peste pe uscat
Cand cei care imi citesc versurile vor vedea in ele
Metafore si figuri de stil frumoase
Si nu doar polologhia unui narcotic nebun
Cand polologhie o sa fie un cuvant pe care o sa il cante academicienii
Si o sa ardem cu lupa rotunda si atotstiutoare
Furnicile care merg zi de zi la slujbele lor
Mizere dar nu la fel de mizere ca banii pentru care
Isi sfarma sirea spinarii precum o coloana a infinitului
Si poarta salopete gandite sa fie uniforme in Iad
Atunci cand te vei trezi si te vei gandi la mine
Sau la tine sau nu te vei gandi la nimic
O sa mergi doar inainte spre Orient
Ascuns intr-o corabie fara panze
Ca Panait Istrati pe care la dracu! Il citeai
De la apus la rasarit
Fara sa clipesti
Te voi revedea cand am sa incep o pagina noua
Doar pentru tine si am sa scriu fara sa stiu de ce
La 10.03 cu o tigara intre buze si mana transpirata pe
Stilou , creion, pix
In timp ce visez la o calatorie spre Braila cu bunicul meu
Iar eu am sa-mi astern versurile povestii lui
"in Braila in '51 au fost 44 de grade, cald, foarte cald!"
Cu muzica lui Cobain in creier zgariata pe cord si in splina
Am sa revin la sanul tau cand o sa intonezi un alt imn
Privind cu lacrimi in ochi cum ti se intorc soldatii de la razboi
Unde i-ai trimis fara nici un motiv
Doar ca sa serveasca bocanci
Si plumb unor salbatici nedumeriti
Cand ai sa iti topesti toate lingourile si ai sa faci din aur
Linguri si furculite pentru cei infometati de arta
Pana atunci, iubita mea cu munti si vai si ape
Iti urez multe partide placute.
Ma voi intoarce cand vei inceta
Sa imi promiti ca te vei vindeca
Doar ca sa expectorezi tuberculos
Cu rezonanta unui pian de otel si gravitatea
Unui saxofon ruginit lasat in ploaia acida a
Uzinelor tale absorbante de tinerete
Si vlaga care trag sa moara in zacamant de petrol
Sub un val de cenusa
In tine voi revedea o raza o unda doar atunci
Cand vei lasa garda de fier jos si te vei lasa
Violata de o mana de vizionari care
Iti vor remodela chipul oglindit in obrajii rumeni ai
Prostituatelor tale din Torino promovate de Tanti Elvira
Care plang in timp ce sunt penetrate de un dor adanc
De disperare si durere cu precizia unui Rolex
Asamblat de un bolnav de Parkinson
Voi fi din nou copilul tau
Cand vei taia cel mai incarnat vitel in cinstea intoarcerii mele
Si ii vei indestula pe cei infometati de bun gust
Cand iti vei scoate mana din pantaloni si vei inceta sa te masturbezi
In vazul tuturor
Fiindca ai ajuns curva Vechii Lumi si nici macar nu esti
O dama de companie manierata. Pana atunci, adio!

Pune poezia Revedere - Lui Allen Ginsberg pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani