| Aicea printre Ardeleni ma simt acasa.
 in fiecare vad un nepot de-al lui
 Horia, de-al lui
 Iancu,
 Ai! ce s-or misca-ntr-o buna zi
 Muntii
 Apuseni,
 Ce s-or urni din loc, ca uriesii!
 
 Mi-am ridicat privirile spre cer,
 Dar nu-mi spune nimic matreata lui de stele,
 Nici luna lustruita ca tingirea.
 imi pun in schimb urechea pe inima tarii
 Si-aud batai neregulate prin gemete surde
 Freamata padurea romaneasca,
 Ca-n preajma vijeliei!
 Mi-am culcat capul pe lutul strabun
 Alaturea cu altii
 Ce mesteca prin somn cuvinte fara sens.
 Si-am vrut sa dorm.
 Eu insa-aud, in noaptea ce se lasa,
 Suer de piatra pe tais de coasa
 
 
 |