Intr-insul parca supravietuieste   Un dor de stramoseasca haiducie,   Caci fluiera cu-atata voinicie   Incat poiana-ntreaga clocoteste. 
 
De-un freamat vechi tot codrul se trezeste   Si-nvie-n el pierduta poezie:   Bujor nu-i mort; in munti   Jianu-nvie;   La   Santa-n vai   Codreanul se iveste. 
 
Ca azi, calutul meu, de vreme multa   Urechea nu-si indreapta si n-asculta -   Mai fluiera-mi, mai sturzule, o data 
 
Mai fluiera ca-n vant sa se starneasca   Un duh viteaz de flinta descarcata in inima de lifta paganeasca! 
 |