O buna lectura de Ion Luca Caragiale Oricine citeste literatura romaneasca - se intelege, originala - si se intereseaza de mersul ei trebuie sa ramana izbit de un fenomen curios, particular literelor noastre. Pe cand in toate literaturile moderne versurile reprezinta in totalul productiei o minima parte, in literatura noastra proportia este rasturnata: trei sferturi din ce se scrie la noi sunt versuri.
Cand insusi glasul gandurilor tace, Ma-ngina cantul unei dulci evlavii - Atunci te chem: chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface?
Puterea noptii bland insenina-vei Cu ochii mari si purtatori de pace? Rasai din umbra vremilor incoace, Ca sa te vad venind - ca-n vis, asa vii!
Cobori incet aproape, mai aproape, Te pleaca iar zimbind peste-a mea fata, A ta iubire c-un suspin arat-o,
Cu geana ta m-atinge pe pleoape, Sa simt fiorii stringerii in brate - Pe veci pierduto, vecinie adorato!
Pune poezia Cand insusi glasul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.