| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Haosul insusi de Elena Stefoi Trece latul prin ultimul anotimp. Aceasta fiara a vorbit, ucide-o sau zboara mai iute. Haosul insusi imi cauta bratele. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Confesiune
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
| (Aratand un cran.) Aciea este lumea de-o sfaram e sfarmata. De sfaram pe vecie acest idol de lut Eterna pace-ntinde imperiul ei mut Si soarele pe ceruri se-nchide ca o rana Ce arde-n universul bolnav de viata vana. Si marea tace-nceata; cantau strigoi; miscare; O noapte condensata, in veci nepieritoare, Ca noaptea din sicriuri, din groapa, din caverne Povestea linistita a mortii cei eterne Nu vezi ca desi chipu-mi arat-a fi de gheata, Un vis al meu caldura-i, lumina si viata? V-am inselat, nemernici, v-am inchegat in vreme, V-am aruncat in viata plecati sub anateme Sa va urati din leagan, sa v-omorati in vain, V-am semanat in spatiu pe voi samanta Cain, Sa curat am vrut sanu-mi de tot ce-i crud, spurcat Si pentru voi anume creai al vietii iad. Si sa va-nsele vecinie l-am imbracat frumos Cu nopti senine-n stele, cu soare auros. in samburii durerii eu pus-am fericire, in vicii am pus miere si in pacat zambire. Tot ce-aspirati in lume, toate-au acelasi fine. in mantie de rege m-am imbracat pe mine Si de va-ntindeti mana dup-a mea umbra-avara, Las mantia sa-mi cada si ma revedeti iara. Coroana, aur, glorii, cantare si comori, Istorie si nume, iubire si onori Sunt basmele ce-nconjur, razande, chipul meu: Atingeti-le numai si veti vedea ca-s eu. Din frazele istoriei mirosul meu v-atinge Am zugravit in ochii-ti semanaturi de stele. Moarte si nemurire sunt numai umbre a mele. Ca sa va-nsel privirea am nascocit eu timpul. El va arata iadul, imperiul, Olimpul Si cu mandrie poarta a veciniciei masca Cand mama lui e-o clipa, care cand sta sa-l nasca il si ucide. Totusi, in clipa suspendata, Daca din noapte-eterna o fiinta se arata, El vede cer si stele, oceanul, universul; El nu-mi zareste ochii, el nu-mi aude mersul Ce-l sperie trecutul gigant cu visuri sumbre. Viitorul gol, nimica si umbra unei umbre. A clipelor cadavre din carti el sta s-adune, in petice de vreme catand intelepciune. Ce inteles au ele ce este a lor fire? Nimicnicie, umbra, mizerie, pieire. Nu vrei s-asculti de mine. Nu stii s-asculti. Mi-e mila. Nu este dat ca omul cel muritor, in sila Sa poarte-n a lui suflet confesia-mi cumplita, Sa duca-n piept durerea aceea ce menita A fost ca sa o poarte o omenire toata, Prea grea pentru un om e ea trebuie sfarmata in mii bucati, ca astfel sa o puteti purta. Nefericite iata confesiunea mea. |
|||
Pune poezia Confesiune pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |