| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Linistit si domestic de Victor Felea Din nou vine toamna a si venit incetosate sint geamurile dimineata Iar stratul de bruma straluceste Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Ghazel
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
|
Tu, cu cruzime m-ai respins, cand am voit, copila, Sa devastez frumsetea ta cea dulce, far’ de mila — Si totusi corpul tau e plin de-o coapta tinerete, Tu, al amorului duios demonica prasila! Eu am plecat purtand in piept durerea-mi toata scrisa, Precum al primaverii vant duce-n vazduh o fila; Dar noaptea cand am adormit, atunci durerea-mi toata Se ghemuieste-n inima-mi, o arde s-o impila; Parea din somn ca m-am trezit si te-am vazut pe patu-mi, Botind cersaful meu cel alb cu mana ta gentila; Abia al hainei tale gaz de umaru-ti se tine Si sanii tai s-au liberat de-a hainei cruda sila Si proaspeti, albi, rotunzi si tari ei se ridic, se lasa Si ochii tai in lacrimi ard, in lacrimi dulci de mila. La rasuflarea cald-a ta se coace-uscata gura, Se vad frumosi margaritari ce-ntredeschisi defila. Cu bratul meu eu selele ti le-nclestai salbatec Si-am vrut sa-ti musc gurita ta de tremurai febrila Si tu te aperi surazand, c-o man-acoperi sanii, Privirea ta inoata ud, cand blanda, cand ostila, De bunavoie, lancezind, te lasi de sold rapita, Dar retrezita din amor tu te desfaci cu sila Si de turbare s-a-nclestat, s-a strans gurita-ti creata; Tu de pe frunte paru-ti dai, plangi tremurand, copila, In solduri boiul ti-l indoi s-ai vrea sa-mi scapi din mana, Precum se-ndoaie, vrand s-o rupi, in degete-o zambila. Dar sangele tau dulce-acum ca mierea cea de struguri In vine-ti fierbe nebunit, si mintea o exila. Atunci cazusi pe pieptul meu o sarcina in friguri, Un fruct rascopt de-amorului caldura fara mila, Ai mai gemut o data clar ca omul care moare, Apoi te lasasi patimei ce te ardea, Sibylla, Si-n lupta noastra te-am adus sub greul vietii mele, Pecetea-am rupt, ce pan-acum junetea ti-o sigila — Un corp am fost ingemanat traind o viat-obscura, Demonic-dulce, amoros, spasmotica, febrila, Si sufletele noastre-atunci pe buze atarnate S-au contopit in sarutari, in desmierdari, in mila, Parc-am trecut noi amandoi in noaptea nefiintei, Ne-am sugrumat in sarutari, ne-am omorat, copila! |
|||
Pune poezia Ghazel pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |