Horia

Vezi toate poeziile poetului



Sa priveasc-Ardealul lunei i-e rusine
Ca-a robit copiii-i pe sub mani streine.

Ci-ntr-un nor de abur, intr-un val de ceata
Isi ascunde trista galbena ei fata.

Horia pe-un munte falnic sta calare:
O coroana sura muntilor se pare,

Iar Carpatii tepeni ingropati in nori
Isi vuiau prin tunet gandurile lor.

Eu am zise-un tunet suflet mare, greu,
Dar mai mare suflet bate-n pieptul sau;

Fruntea-mi este alba ca de ani o mie,
Dara a lui nume mai mult o sa tie.

Nalti suntem noi muntii zise-un vechi Carpat
Dar el e mai mare, ca ni-i imparat.

Atunci luna iese, norilor regina,
Fruntea lui cea pala rosu o-nsenina,

Galbenele-i raze incing fruntea-i rece,
Ca parea din munte diadem de rege.

Si un stol de vulturi muntele-ncongior,
Cugetand ca-i Joe, dumnezeul lor,

Cand in miezul noptii, cununat cu nimb,
Fulgere arunca sus de pe Olimp.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Horia pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani