| M-ai chinuit atata cu vorbe de iubire,
 Cu sarutari aprinse si cu imbratosari!
 Stiai c-o maiestrie ce nu am cunoscut-o
 Ca nervul cel din urma in mine sa-l trezesti.
 Demonic-dureroasa era acea simtire —
 Dureri iar nu placere a tale sarutari
 Si pan-acum imi pare ca tu esti un baiat
 Ce-n haine de femeie siret s-a imbracat.
 Si Dumnezeu te stie Tu ai un san frumos,
 Tu ai o gura plina si rosa voluptoasa;
 Si parul tau cel negru in unde de-abanos
 Ajunge pan’ la sale in unde luminoase;
 Si vorba ta e vie si ochiul languros
 Si mana ta cea fina e dulce, mangaioasa;
 Si totusi mi se pare ca-n fire-ti e-o greseala
 De umpli al meu suflet c-o boare de raceala.
 Si stii, nefericito, ca ochiul rau m-atrage
 Ca un magnet — si totusi in taina il respinge.
 Credeam intaia data ca te iubesc — dar simt
 Ca sangele meu este dusman la al tau sange.
 Ah! cine m-a pus oare sa-ti spun intr-un ceas rau
 Ca te iubesc Iubirea de suflet nu te stinge
 Cum stinge-asta simtire — ca si o piaza rea —
 Suflarea, mintea, pieptul, singuratatea mea.
 Dar am lasat eu iute al fiintei tale cerc.
 Ca dintr-un somn magnetic eu m-am trezit indata
 
 Prezenta ta vrodata in viata-mi n-am sa cerc —
 Caci de o dureroasa betie ma imbata.
 Nu stiu nici ce gandiri am, nu stiu nici unde merg
 Si simt ca toata firea imi e intunecata
 Ai fi ucis si capul si inima din mine
 Daca-n a tale laturi eu m-as fi prins mai bine.
 Cuvantu-mi pentru tine nu avea inteles,
 Cuvantul tau pe mine ma inciuda adanc.
 Cu cat-amaraciune iti raspundeam ades,
 Cum imi placea in suflet ca sa te fac sa plangi
 Si printr-o nedreptate parea ca ma razbun
 Daca din a mea cauza plangeai tu vre odata.
 Ah! sufletele noastre nu sunt defel armonici
 Si sunt ca doua note cu totul discordante
 Cu tine numa-n lume putere-as fara mila
 Sa fiu Caci tu pe mine m-ai facut slab si moale,
 Cu-a tale vorbe vane pierdut-am seri ori zile
 M-ai speriat adesea cu-a tale ganduri goale
 Dar nici nu esti femeie Un demon tu imi pari,
 Ce-ascunde foc din Tartar si-o cùmplita raceala.
 Far’ nici o armonie e toata viata ta;
 Tu esti cumplit de buna, cum esti cumplit de rea.
 Cum multumesc eu soartei ca am scapat de tine,
 Far-a comite, doamna, pacatul mostenit.
 Azi iarasi ma vad singur si fericit si bine!
 Azi muza mea ma cata cu ochiul linistit.
 Acele nopti turbate de doruri si suspine
 
 S-au dus ca un vis negru, salbatec si urat!
 Azi iarasi capu-n visuri eu il cufund prin carti
 Si in tacere umblu prin norii cei deserti.
 Si in fereastra vantul cu degetele pare
 Ca bate lin si dulce si vajaie incet;
 Urechea iar imi suna in liniste si iara
 Simt inima ca-mi bate de-un dor invapaiet!
 In minte mi se-aduna mii visuri zambitoare,
 Caci nu te vad pe tine, ce crud le-ai spariet
 Din tainica lor umbra Si sufletu-ti fierbinte
 Abia-mi mai e o slaba aducere aminte
 
 |