| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Linistit si domestic de Victor Felea Din nou vine toamna a si venit incetosate sint geamurile dimineata Iar stratul de bruma straluceste Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Musatin si codrul
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
| Saraca Tara-de-Sus, Toata faima ti s-a dus! Acu cinci sute de ai Numai codru imi erai imprejur nasteau pustii, Se surpau imparatii, Neamurile-mbatraneau, Craiile se treceau Si cetati se risipeau Numai codrii tai cresteau. Verde-i umbra nepatrunsa Unde-o lume e ascunsa Si in umbra cea de veci Curgu-mi raurile reci Limpegioare, rotitoare, Avand glasuri de izvoare. Bistrita in stanci se zbate Prin paduri intunecate Si mereu se adanceste Unde apa-abia clipeste, Si deodata vede ca Apa i se-mpiedica Si de stanci i se iezeste; Ea s-aduna si tot creste, Se iezeste-n mandru lac Ale carui ape tac, Iar copacii umbra-i fac, Pe deasupra frunza deasa in adanc apa vegheaza Iar stejari din mal in mal Pe deasupra-i se praval, Varfuri sprijin deolalta Si imi fac o bolta nalta, De varfuri ei se-mpletesc Si in umbra stapanesc Si in vecinica racoare Undele-s scanteietoare. Dintr-un mal la celalalt A cazut un trunchi inalt, Mi-a cazut de-a curmezisul, De ii spanzura frunzisul, Punte lunga de-un copac Peste-o liniste de lac, Punte lunga, punte mare, De mi-o poti trece calare. Iar Musatin tinerel, Trece puntea singurel, Cu pieptarul de otel, Cu cusma neagra de miel, Cu zeghea alba pe el. Cum venea la vanatoare, Purta arcul pe spinare, Tolba de sageti el are; Cu lungi plete pan-pe spate, Dar la frunte retezate. Copilas in haine strimte, Usurel mi se mai simte; De ocheste-o caprioara, Soimul pe deasupra-i zboara; De-si intinde mana-n sus, Soimu-n palma i s-a pus; Si tot vine chiuind Si din frunza tot pocnind, Si cand prinde a canta, Codrii-ncep a rasuna: Auzi draga, auzi mama Pe Musatin cum te cheama? Nime-n juru-i nu era, Numai mierla suiera, Iara el se cobora Unde apa tremura. Cucul canta, mierla-i zice: Ce cati tu, baiet, pe-aice? Creste, codri, si te-ndeasa, Numai de-o carare-mi lasa, Si te trec in curmezis, Doar de-oi da de-un luminis Si in el izvor de apa Sa vad soimul cum se s-adapa. Zice codrul linistit: M-am pus de am infrunzit Pentru ca tu m-ai dorit. Iara valurile suna, Miscatoare se aduna, Printre panzele de frunze Cearca soare sa patrunza, Ard in umbra la racoare Petele scanteietoare Si pe-a undelor bataie Varsa lumina vapaie, Pe siroaie limpezi, lungi, Zboara razele ca dungi. Sub un vechi stejar pletos Ce-si lasa crengile-n jos Musatin se intindea Punand arcu-alaturea: Codri, codri, dragul meu, Parca ti-as fi spus-o eu Sa suni din frunza mereu. Ca, de cand nu te-am vazut, Multa vreme a trecut Si, de cand nu te-am catat, Multa lume am imbiat. Codrul i se inchina Si din ramuri clatina: Mai Musatin, mai Musatin, Voios ramurile-mi clatin Si voios ti-as cuvanta: Sa traiesti Maria-ta! Hai Musat, sa ne-ntelegem Si-mparat sa ni te-alegem, imparat izvoarelor Si al caprioarelor, Asezat la vrun parau, Sa scoti fluierul din brau, Tu sa canti si eu sa cant, Frunza-mi toata s-o framant, S-o pornesc vuind in vant Pe izvoare, in ponoara, Unde pasarile zboara, Unde crengile-mi se pleaca Si caprioarele joaca. Apa-i zice: O, copile, Mainile intinde-mi-le, Vino-n fundul luminos, Ca tu esti copil frumos! Iar Musatin ii raspunde: Geaba ma momesti in unde, Geaba, codri, dragul meu, imi suni din frunze mereu, Cand m-oi duce de la tine, Frunza-o plange dupa mine, Ca de suflet ma apuca Dor de cale, dor de duca, Si desi mi-asa de jele De plansul maicutei mele, Eu m-as duce, m-as tot duce, Dor sa nu ma mai apuce. Si m-as duce-n cale lunga, Dor sa nu ma mai ajunga, in zadar in vant ma cheama Dor de casa, glas de mama, in zadar rasuna-n vant, Caci asa menit eu sunt: Sa-mi fac cale pe pamant, Sa-mi intind cararile, Sa cutreier tarile, Tarile si marile. Fire-ar tare glasul meu, Ca sa treaca tot mereu De oriunde oi fi eu: Peste ape, peste punti, Peste codri de pe munti, Sa ajunga pan-acasa, Unde mama-mi sta de tasa, Si sa-i spuie-n multe randuri Nu muri, mama, de ganduri. Nu te duce, mai copile, Ci de ai in lume zile, Toate daruieste-mi-le! Tu sa stii, iubite frate, Ca nu-s codru, ci cetate, Dar demult sunt fermecat Si de somn intunecat; Numai noaptea cand soseste Luna-n cer calatoreste, Umbra-mi toata mi-o petrece Cu lumina ei cea rece. O, atunci un corn imi suna, Toti copacii impreuna Suna jalnic frunza-n luna, Iara lumea mea s-aduna, Caci copac dupa copac Toti deodata se desfac. Din stejar cu frunza deasa Iese mandra-o-mparateasa, Cu par lung pan- la calcaie Si cu haine aurie, Mandra-i este rochia Si o cheama Dochia. Din copaci fara de numar Ies copii cu soimi pe umar Si copile multe iese Cu-a lor manece sumese, Si pe umerele goale Poarta donite si oale; Si porneste-atunci un zbucium, Suna-un dulce glas de bucium, Pe carari fara de urme Vin cerboaicele in turme Si mugesc incet atat, Cu talangele de gat Si asteapta rabdatoare Mani frumoase de fecioare, De le mulg in donicioare. Caci sa stii, iubite frate, Ca nu-s codru, ci cetate, Dar vrajit eu sunt demult, Pana cand o sa ascult Rasunand din deal in deal Cornul mandru triumfal Al craiului Decebal. Atunci trunchii-mi s-or desface Si-n palate s-or preface, Vei vedea iesind din ele Mii copile tinerele, Si din brazii cat de mici Vei vedea iesind voinici, Caci la sunetul de corn Toate-n viata se intorn. Iara soimul, sprintenel, Pe deasupra-i zboara el: Hai Musatin, mai Musatin, Voios aripile-mi clatin Pe-al tau coif m-as aseza Si din gura-as cuvanta: Sa traiesti, Maria Ta Ramai, codri, sanatos, Ca ma cheama apa-n jos Si menit in lumea sunt Sa-mi fac cale pe pamant. Si Musatin s-apropie De Bistrita argintie, Luntrea ce juca pe val O dezleaga de la mal, Sare-n ea si ii da drum, Ca sageata zboar-acum, Si mergand, mergand departe, Apa-n doua o desparte, in largi brazde de argint Ce se misca stralucind, Si in umbra mi-l cuprind Si prin valea boltitoare; Numai p-ici si pe colea Soarele mai patrundea, Ici e umbra, colo soare Pe ape tremuratoare. El pe maluri inflorite Vede turme ratacite, Caii pasc langa paraie, Ca la lebede se-ndoaie Gatul lor. Iar capul mic Ei deodata il ridic Si urechile ciulesc Pe cand luntrea o zaresc. El plutea, plutea mereu, Codrul suna bland si greu. Cand deodata zi se face. Codru-n doua se desface Si pe ape rotitoare Scanteiaza mandru soare. Si-nainte-i vede-un munte Cu-a lui crestete carunte, S-a cladit stanca pe stanca incepand din vale-adanca, Si purtand pe el paduri Peste nourii cei suri, isi ridica in senin Crestet de zapada plin. Si spre mal se-ndreapta iara Luntrea mica si usoara, Iar Musatin se coboara, Calea muntelui apuca Pana-n varfuri sa se duca, Pan-ce noaptea l-au ajuns in cel codru nepatruns. Dar cu noaptea-n cap porneste, Se tot urca voiniceste, Doara culmea va sui-o Pe cand s-o miji de ziua. Pe culmea cea inaltata El ajunge deodata Si facandu-si ochii roata El priveste lumea toata; Vede cerul sfantului Si fata pamantului: Ca departe se-ntind sesuri, Ce cu ochii nu le masuri, Unde soarele cel sfant Parca iese din pamant; Colo-n zarea departata Nistrul mare i s-arata Dinspre tarile tatare Si departe curge-n mare La Liman ca si o salba Se-nsira Cetatea Alba. Iar pe fata marii line Trec corabiile pline, Trec departe de pamant, Panzele umflate-n vant. Iar privind spre miazazi Dunarea el o zari intr-un arc spre mare-ntoarsa Si pe sapte guri se varsa. De la Nistru pan-la ea Tara mandra se-ntindea Vede sesuri fumegand, Dealuri mandre inverzind, Vede codri cum coboara, Deal cu deal, scara cu scara, Rasfirandu-se pe ses, Unde raurile ies, Si pe varfuri de paduri, Manastiri cu-ntarituri, Vede targuri, vaduri, sate Pe campie presarate, Vede mandrele cetati Stapanind pustietati, Vede turmele de oi Cu ciobanii dinapoi, Cu fluiere si cimpoi, Iara hergheliile Petreceau campiile Si s-asterneau vantului Ca umbra pamantului Si de-a lungul raurior S-asterneau pustiurilor. Iara soimul tinerel Pe deasupra-i zboara el Si din gura-i cuvinta: Sa traiesti, Maria-Ta! Cata lume cata zare De la Nistru pan-la mare: Fa-ti odata ochii roata C-aceasta-i Moldova toata. |
|||
Pune poezia Musatin si codrul pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |