O, de-ai sti cum soapta ta divina Deschide-al visurilor labirint, Ca ce vad eu in privirea-ti senina N-a vazut nimeni, nimeni pe pamant. E-atata scris s-atat nu-i scris in sine, incat ar trebui un trai de sfant Ca sa-nteleaga soapta ta surprinsa, Privirea ta cea dulce si aprinsa.
Si de-ar pricepe-o stii tu ce ar zice Acel fara de seaman muritori? Ti-ar impleti cununi de aurite spice? Ghirlanzi de stele mestecate-n flori? Ar tremura de vorba ce i-ai zice, S-ar bucura de-amor si iar de-amor? Ce-ar zice e o stiu si eu ti-o zic: Privind in ochii-ti n-ar zice nimic.
Caci ce-i de zis, vazandu-te pe tine,
Ce e de zis la frumusetea ta!
Sa-si smulga parul cand gandeste-n sine
Ca nu-i pe lume fata ca a ta,
Priviri c-a tale-albastre si senine,
San ca al tau de alb o calda nea
Umeri c-ai tai de vergina zapada,
De aur bucle-asa frumos sa sada.
O, lasa-ma sa mangai a ta frunte, Sa plec pe sanu-ti capu-mi obosit.
Pune poezia O, de-ai sti cum soapta ta divina pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.