Ce mani subtiri s-apuca de perdele Si intr-o parte timide le trag! in umbra dulce, dupa vechi zabrele Suspina gura-n gura, drag cu drag. Luceste luna printre mii de stele, Suspina vantu-n frunzele de fag, Se clatin codri mangaiati de vant Lumini pe ape, neguri pe pamant.
*
O,-ntelepciune, ai aripi de ceara! Ne-ai luat tot far- sa ne dai nimic, Putin te-nalti si oarba vii tu iara, Ce-au zis o vreme, altele deszic,
Ai desfrunzit a visurilor vara
Si totusi eu in ceruri te ridic:
M-ai invatat sa nu ma-nchin la soarte,
Caci orice-ar fi ce ne asteapta moarte!
Tu ai stins ochiul Greciei antice, Secat-ai bratul sculptorului grec, Oricat oceanu-ar vrea sa se ridice Cu mii talazuri ce-nspumate trec, Nimic el noua nu ne poate zice. Genunchiul, gandul eu la el nu-mi plec, Caci glasul tau urechea noastra-o schimba Pierduta-i a naturii sfanta limba.
in viata mea un rai in asfintire Se scuturau flori albe de migdal; Un vis purtam in fiece gandire, Cum lacul poarta-o stea pe orice val; A zorilor suava inflorire Se prelungea pana-n amurgul pal,
in vai de vis, in codri plini de canturi, Atarnau arfe ingeresti pe vanturi.
Si tot ce codrul a gandit cu jale
in umbra sa patata de lumini,
Ce spun: izvorul lunecand la vale,
Ce spune culmea, lunca de arini,
Ce spune noaptea cerurilor sale,
Ce lunii spun luceferii senini
Se adunau in rasul meu, in plansu-mi,
De ma uitam rapit pe mine insumi.
in van cat intregimea vietii mele Si armonia dulcii tinereti; Cu-a tale lumi, cu mii de mii de stele. O, cer, tu astazi cifre ma inveti; Putere oarba le-arunca pe ele, Lipseste viata acestei vieti;
Ce-a fost frumos e azi numai parere Cand nu mai crezi, sa canti mai ai putere?
Si daca nu-i nimic decat parere
Tot ce suspina inimei amor,
Istoria cu lungile ei ere
Un vis au fost amar amagitor;
Tot ce-aspiraram, toata-acea putere
Care-am robit-o falnicului dor
Am cheltuit-o ca niste nebuni
Pe visuri, pe nimicuri, pe minciuni.
Sunt nentelese literele vremii Oricat ai adanci semnul lor sters? Suntem plecati sub greul anatemii De-a nu afla nimic in vecinie mers? Suntem numai spre-a da viata problemei, S-o dezlegam nu-i chip in univers? Si orice loc si orice timp, oriunde, Aceleasi vecinice-ntrebari ascunde?
(1879)
|