Pe aceeasi ulicioara Bate luna in feresti. Numai tu de dupa gratii Vecinie nu te mai ivesti!
Si aceiasi pomi in floare Crengi intind peste zaplaz, Numai zilele trecute Nu le fac sa fie azi.
Altul este al tau suflet, Altii ochii tai acum,
Numai eu, ramas acelasi. Bat mereu acelasi drum.
Ah, subtire si gingasa Tu paseai incet, incet, Dulce imi veneai in umbra Tainuitului boschet
Si lasandu-te la pieptu-mi. Nu stiam ce-i pe pamant. Ne spuneam atat de multe Far-a zice un cuvant.
Sarutari erau raspunsul La-ntrebari indeosebi. Si de alte cele-n lume N-aveai vreme sa intrebi.
Si in farmecul vietii-mi Nu stiam ca-i tot aceea De te razimi de o umbra Sau de crezi ce-a zis femeia.
Vantul tremura-n perdele Astazi ca si alte dati, Numai tu de dupa ele Vecinie nu te mai arati!
|