Pustnicul

Vezi toate poeziile poetului




Sala-mbracata cu-atlas alb ca neaua,
Cusut cu foi si roze visinii,
Si ceruita stralucea podeaua
Ca si-aurita sub lumine vii —
Lumini de-o ceara ca zaharu — o steaua,
Diamant topit pe-oricare din faclii.
Argint e-n sala si de raze nins
E aerul patruns de mari oglinzi.
Copile dulci ca ingerii — virgine —
Prin sala trec purtand cununi de flori;
Ah! vorba inger scapa pe oricine
De lungi descrieri, dulce cititori —
Astfel acum ea ma scapa pe mine
Sa zugravesc terestrele comori,
Acele dulci, frumoase, june-scule
Cu minti deserte si cu inimi nule.
La ce-as descrie gingasa cocheta,
Ce-abia trecuta de-optsprezece ani,

Priviri trimite, timide, sirete,
Cand unui tont, ce o privea avan,
Cand unui ghiuj, cu mintea capieta,
Urat s-avar, sinistru si plescan,
Sau unui general cu talia nalta,
Strigau si prost ca si un bou de balta?
Sa cant cum samana de rau, impulsul
In corp de inger, sufletul diform?
Iròniei lui Byron sa-i simt pulsul,
Ori autorului ce-a scris Marion de Lorme?
Sa descriu nopti romantice? — Avulsul
Ce apele plangand le-arunca — adorm
Chiar ingerii — si in azur muiete
Curg stele de-aur dulci si-mprastiete?
Si sa discos dar inima femeii
Suspinsa-n nopti albastre, plin’ de-amor?
Ah, a ei patimi au firea scanteii:
In clipa ce le naste, ele mor;
Inchideti ochii, caci pazeasca zeii
L-a lor lucire sa te uiti cu dor:
Abisuri sunt in suflet. Pe o clipa
Pasiunea li lumin-a lor risipa.
La ce escursiuni? — Ce nu sunt oare
Unde v-au dus, in sala cea de bal,
Pe inflorite, dulci si moi covoare,
Unde mii flori mirosul lor exal;
Sub a perdelei umbra scutitoare,
Ce de tradarea mandrului cristal

Al marilor oglinzi te scapa sigur,
Cand vrei s-observi cum grupe se configur.
Deci dupa o perdea! Pe-o moale sofa
Alene sade-un inger de copil.
In paru-i negru-o rosie garofa,
In ochi albastri plutitori s-agil
Si haina, de-alba, stralucita stofa
Cuprinde-un mijloc mladiet-gentil,
Ce lin se-ndoaie parc-ar sta sa culce
Sub evantaliu-i ce pluteste dulce.
Un inger, da! aripa doar se cade
Pe ai ei umeri albi ca neaua, goi,
Spre-a fi un ingeras precum se cade.
S-apoi ce bine-i ca s-o credeti voi.
Cine-ar ghici vodata cum ca sade
Un demon crud in suflet de noroi?
Cu vorba inger insa eu saracul
Ma voi scuti de a descri — pe dracul.



Comentarii

Nume (obligatoriu):





Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Pustnicul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani