| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Linistit si domestic de Victor Felea Din nou vine toamna a si venit incetosate sint geamurile dimineata Iar stratul de bruma straluceste Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Resignatiune
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
| Si eu nascui in sanul Arcadiei si mie Natura mi-a jurat La leaganu-mi de aur sa-mi deie bucurie; Si eu nascui in sanul Arcadiei, dar mie O scurta primavara dureri numai mi-a dat. O data numai Maiul vietei infloreste La mine-a desflorit; Si zeul lin al pacei o, lume, ma jeleste! Faclia mi-o apleaca, lumina-i asfinteste Si iasma-i a fugit. Acuma stau pe podu-ti, vecie-nfricosata Pe podul tau pustiu: Primeste-mputerirea-mi fortunei adresata, Ti-o napoiez neatinsa si nedisigilata De fericire-n lume nemica eu nu stiu. Si Tronului in preajma ridic a mea-acuzare, O, jude voalat! Pe steaua-aceea merse senina zicatoare Ca cumpana dreptatii o porti rasplatitoare, De secoli intronat. Aci se zice asteapta pe cei rai spaimantare, Cei buni sunt fericiti. A inimei adancuri vei da la-nfatisare, Enigmei Providentei vei da o dezlegare, Vei tine socoteala de cei nenorociti. Aci espatriatul o patrie gaseste, A suferintei cale spinoasa s-a finit. Divina fiica, care-Adevarul se numeste, Care putini o-adoara, multimea-o-ocoleste, A vietei mele repezi frau iute a oprit. iti rasplatesc, imi zise, in viata viitoare O, da-mi junetea ta! Nu-ti dau nimic acuma far d-asta indreptare. Luai avizu-acesta pe viata viitoare Si ii jertfii placerea din tineretea mea. Da-mi mie-acea femeie scumpa inimei tale Da-mi mie Laura ta! De gropi dincolo-amaru-ti luce cu-ncamatare, Si sangerand, rumpand-o din inima-arzatoare, Plangeam in hohot, insa am dat-o si pe ea. Aceasta-obligatiune la morti e indreptata Razand lumea zicea Caci, nu vezi, mincinoasa de terani cumparata Umbre ti-a dat in loc de ferice-adevarata, La terminu-astui cambiu tu n-ei mai esista. Istet glumea o oaste de serpi derazatoare: Naintea unui caos de ani zeificat Tu tremuri. Ce sunt oare zeitatile tale? Slabului plan al lumei scorniri mantuitoare Ce-ngeniul umanei nevoi a-mprumutat. Ce e viitorimea de gropi invaluita? Vecia ce-i cu care desert ni te falesti? Mareata pentru ca e cu coji acoperita, A spaimelor-ne proprii umbra-nuriesita, Pe-oglinda cea pustie a constiintei omenesti. Icoana mincinoasa de fiinti vietuitoare Mumia timpului De balsamul sperantei tinute in racoarea A groapei locuinta; nu acestea oare ii zici tu nemurire-n febrea delirului? Si pe speranti, pe cari le dezminte putrezirea, Bunuri sigure-ai dat. De sase mii ani moartea nu-si tine ea tacerea? Vazut-a de atuncea vrun mort reinvierea Sa-ti spuna ca dincolo vei ii recompensat? Vazui ca zboara timpul spre tarmurile tale; Natura inflorind. Ca ramanea in urma-i cadavru demn de jale, Ca nici un mort nu iese din umbra groapei sale Si totusi credeam tare divinul juramant. Orice placere-n lume ti-am junghiat-o tie Acum m-arunc la tronu-ti acel judecator, Caci surd despretuit-am a lumei flecarie, Numa-n a tale bunuri credeam cu frenezie, Acum cer recompensa-mi, divin rasplatitor! Eu imi iubesc copiii cu egala iubire! Din sfere nevazute zise-un geniu divin. Sunt doua flori el zise asculta, Omenire, Sunt doua flori espuse l-a omului gasire: Speranta-i una, pe alta Placerea o numim. Si cine-ati frant in lume numai una din ele, Cealalta n-o aveti. Cine nu poate crede, sa guste. E-o parere Eterna ca si lumea. Renunte cel ce spera. A lumei istorie a lumei e judet. Tu ai sperat rasplata ti-a fost dar acordata Speranta-i bunul care norocu-ti destina. Putusi sa-ntrebi pe-ai vostri filozofi vreodata: Ce se refuza unei minte-ntraripata Nici insusi vecinicia nu mai poate reda. (1867) |
|||
Pune poezia Resignatiune pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |