Suna vant prin frunzele uscate, Luna treci prin virfuri de copaci, Tu, izvor intunecate, intr-un cantec glasu-ti sa-l desfaci.
Luna! Sora! pe-a lui frunte Stai si farmaca gandirea, Sa traiasca-n vremi carunte Si sa-si uite toata firea.
Du-l pe tarmul vechi al marii, Fa-l calugar trist si slab, il inchina lin uitarii, Da vietii alt prohab, Du-te! Du-te!
|