Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Gabriel Adrian Mirea
(1941 - 2011)

6 Poezii

Poezia de azi

Deja viu (II)
de Sorin Ghergut
e deja prea devreme cit e inca tirziu cit de tare m-as screme cit de bine sa fiu invariabil poeme voi ajunge sa scriu

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































Surori

Vezi toate poeziile poetului



O gingas copil de rege cand in haina-ti infoiata
Treci in faetonu-ti mandru se mladie nalta-ti poza
Cum din frunzele-nfoiate rade un boboc de roza
Ce frumoasa treci prin lume de-aratarea-ti luminata.

Ochii tai cei mari si negri stralucesc de-o juna viata
Fata-ti marmura lovita de rasfrangerea-aurorei,
Parul tau negru si luciu lin in respirarea borii in cununa lui de roze albe s-imfla si se-ncreata.

Sase cai l-a ta trasura zbor pin vuietul multimei
Cari cu caciule-n mana si cu gurile cascate
Saluteaza-n a ei cale pamanteasca zeitate.
Tu surazi.
Te simti nascuta spre fericea omenimei.

Toti o stiu asta, caci buna zic ca esti dulce copila,
Ca un ochi nu s-urca-n lacrimi inspre tine in zadar Si ades cand noaptea pune ochiol lumei otar,
Nestiuta cauti praguri, scunde, vrednice de mila.

Dar deodata in multime, tu opresti ochiul tau mare
De-o idee dureroasa al tau suflet e cuprins
Spune inger, ce durere al tau suflet a atins
De s-a-ntunecat deodat-a ta privire razatoare.

O femeie din multime a-naltat cu nepasare
Ochiul ei cel trist si rece, fata-i jun-adanc palita,
Una din acele fiinte, cu adanc dispret privita
Din pierzarea ei s-arunca ochiul bolnav, negru, mare

Fara de nici o speranta curge viata-i otravita
De eterna remuscare, de dispret, de saracie,
Nici o raza de iubire in viata ei pustie
Pur ce e, nu se atinge de-a ei frunte umilita.

Pata ei i-nchide pragul milei si a indurarei
Chiar compatimirea goala, ce nimica nu pretinde,
Se intoarce de la dansa de la cea care se vinde, inainte-i si-ndaratu-i mute-s usile sperarii.

Tu?
Unde te-apropii, codrul se preface in gradina, intristarea -n bucurie, bucuria-n fericire,
Secolii coroanei tale cu regala stralucire
Pot s-ardice grau din piatra si palate din ruina.

Ea?
Nascuta in camara unei saracii obscure Si obscene; niciodata glasul bland al rugaciunei,
Mila mamei, voia tatei n-a-ndrumat sufletu-i june.
Pe-a pierzarii cai ei insii o-ndreptara s-o vandura.

in inima ei de mica semanat-a fost icoana



A coruptiei adance nici o raza de virtute,
Nici un sambure d-iubire.
Lacomiei cei astute
Unei mame desfranate victima cazu
Sarmana!

Da, da!
De trei ori sarmana, caci cu toat-a ei cadere
Fara de masura-n lume si cu toata desperarea
Fara de masura-n suflet ea e buna ochiu-i are
Pentru orice neferice lacrimi, mila si durere.

Ea de toti dispretuita, e in stare sa se-nchine
La vederea-unei copile, ce-n biserica se duce
Ar ruga ca sa n-o uite-n inchinarea ei cea dulce
Si ar vrea ca sa-i sarute pentru-o vorba-ale ei mane.

Cu o fata aspra, rece, multumita ea respinge
A sarmanului ce-ajuta.
Al ei ochi, pare ca-ntreaba:
Merit si eu multamire? Si-ntinzandu-i mana slaba
Ea ii da tot, tot ce are, si el rade cand il plange.

in biserica de intra candelele aurie
Pentru ea-s nepasatoare
Alba ca paretele la ele
Ea se uita
Numa apasa bataia inimei grele
Ar plange? ah lumea-ar zice cum ca este fatarie.

De aceea doar cu mana a ei inima s-apasa
Cum o doare Si nimica nici un mod nu-i de scapare
indaratu-i desperare si-nainte-i desperare,
Nici un ochi nu se abate l-a ei viata-ntunecoasa.

O
Doamne!gandeste-n sine, cei ce-azvarl cu pietre-n mine
Cum ca drept si bun veghezi tu zic asupra tuturor
Vars-o raza, numai una din eternul tau amor intr-a sufletului noapte si in inima-mi de tina!

Pulbere-s far- de vointa, inima mea pustiita
Ah! nimic nu e de vina la cumplita mea viata
Nici nu o simteam in mine, cand am fost dusa de brata
Pe acea cale pierduta, ne-nturnata, pangarita.

Un pictor cu fruntea mare, ce un univers ascunde
Carui de model serveste ea de-o
Venere antica,
La privirea ei mareata, lui din mani penelu-i pica:
Unde-am mai vazut el zise chipul tau
Madona, unde?
Doar in fruntea mea?
Frumoasa ea era si cu uimire
S-apropie eZde dansa un copil.
Cu dinadinsul
El i-ofera-a lui iubire
Rece ea privi la dansul
Desi se topea-n dorirea-i sufletul de fericire.

Sunt cazuta gandi dansa nimeni nu s-uita la mine S-as avea dreptate-acuma in prapastia-mi de-a trage
Pe orce omPe cei ce urasc, da!Dar ast cap cu
visuri drage
Cu gandirile-i marete?
Ah! lasa sa mor mai bine,

inviind panza cea goala c-umbra gandurilor sale
Va uita curand pe-acea ce cu-amoru-i o imbie
Merit sa-i leg viata sfanta de-un moment de nerozie
Binecuvantata fie dulcea ochiului tau jale!

Astfel este ea ca tine!
Totusi cand tu treci cu fala imprejur, nainte-n urma-ti urari lungi, fete senine
Ea? suieru-unui nemernic, rasul fetelor batrane
Aratand nepasatoare dar fiind atat de pala.

De-ai muri ucisa doara de a florilor miroase
Ca de marmura un inger, in mijlocul domei nalte,
Pe un catafalc depusa, un popor ar plange-ncalte
Dupa sufletu-unui inger, dupa sfanta cea frumoasa.

Ea? de se va surpa moarta intr-o noapte de betie
Prin ciocnirea de pahare si prin danturi desfranate,
Care par atat de veseli si-s atat de desperate!
De-a muri, nici chiar in moarte liniste nu va sa-i fie.

Nu nici maiestatea mortii nu sfinteste pe sarac.
Poate ca scheletul, care a purtat asta-avutie
De frumseta si durere preparat d-anatomie
Va face-un pedant dintr-insul. Si in urma intr-un sac

Va fi aruncat in groapa cea comuna.
O scanteie,
De a careia viata n-a intrebat in lume nime! Si sunt milioane de-oameni, cari-n trista omenime
Au mai tot aceeasi soarte.
Ce de plans, ce trist-idee!

Samanati cu toate astea e aceeasi fata blanda,
Ochii negri sunt aceeasi, parul, bratul si statura
E un joc, o ironie, ce-ntamplarea si natura
A creat sau este o noima in ast doliu, mai profunda?

Cine stii de nu ti-i sora
Daca-n nopti de ratacire insusi tatal tau calcat-a peste pragul depravarii Si-un moment obscur nascut-a asta fiica a durerii
Ce raspundere-are-n lume-asa numita fericire.

Poate ca prin sange este mai aproape de-al tau sange
Decat orice om in lume Si cand cugeti ca-ntamplarea
Lesne-ar fi putut pe tine sa te nasca-n depravare Si pe ea-n leagan de aur sufletu-n tine se strange.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Surori pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani