Poetul zilei
Sorin Ghergut
(1942 - ?)

8 Poezii

Poezia de azi

Grosimea pamintului
de Nichita Stanescu
De la o vreme pamintul are in jos
osul bunicului meu cel mai frumos
si mai jos de jos el are

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata

Surori

Vezi toate poeziile poetului



O gingas copil de rege cand in haina-ti infoiata
Treci in faetonu-ti mandru se mladie nalta-ti poza
Cum din frunzele-nfoiate rade un boboc de roza
Ce frumoasa treci prin lume de-aratarea-ti luminata.

Ochii tai cei mari si negri stralucesc de-o juna viata
Fata-ti marmura lovita de rasfrangerea-aurorei,
Parul tau negru si luciu lin in respirarea borii in cununa lui de roze albe s-imfla si se-ncreata.

Sase cai l-a ta trasura zbor pin vuietul multimei
Cari cu caciule-n mana si cu gurile cascate
Saluteaza-n a ei cale pamanteasca zeitate.
Tu surazi.
Te simti nascuta spre fericea omenimei.

Toti o stiu asta, caci buna zic ca esti dulce copila,
Ca un ochi nu s-urca-n lacrimi inspre tine in zadar Si ades cand noaptea pune ochiol lumei otar,
Nestiuta cauti praguri, scunde, vrednice de mila.

Dar deodata in multime, tu opresti ochiul tau mare
De-o idee dureroasa al tau suflet e cuprins
Spune inger, ce durere al tau suflet a atins
De s-a-ntunecat deodat-a ta privire razatoare.

O femeie din multime a-naltat cu nepasare
Ochiul ei cel trist si rece, fata-i jun-adanc palita,
Una din acele fiinte, cu adanc dispret privita
Din pierzarea ei s-arunca ochiul bolnav, negru, mare

Fara de nici o speranta curge viata-i otravita
De eterna remuscare, de dispret, de saracie,
Nici o raza de iubire in viata ei pustie
Pur ce e, nu se atinge de-a ei frunte umilita.

Pata ei i-nchide pragul milei si a indurarei
Chiar compatimirea goala, ce nimica nu pretinde,
Se intoarce de la dansa de la cea care se vinde, inainte-i si-ndaratu-i mute-s usile sperarii.

Tu?
Unde te-apropii, codrul se preface in gradina, intristarea -n bucurie, bucuria-n fericire,
Secolii coroanei tale cu regala stralucire
Pot s-ardice grau din piatra si palate din ruina.

Ea?
Nascuta in camara unei saracii obscure Si obscene; niciodata glasul bland al rugaciunei,
Mila mamei, voia tatei n-a-ndrumat sufletu-i june.
Pe-a pierzarii cai ei insii o-ndreptara s-o vandura.

in inima ei de mica semanat-a fost icoana

A coruptiei adance nici o raza de virtute,
Nici un sambure d-iubire.
Lacomiei cei astute
Unei mame desfranate victima cazu
Sarmana!

Da, da!
De trei ori sarmana, caci cu toat-a ei cadere
Fara de masura-n lume si cu toata desperarea
Fara de masura-n suflet ea e buna ochiu-i are
Pentru orice neferice lacrimi, mila si durere.

Ea de toti dispretuita, e in stare sa se-nchine
La vederea-unei copile, ce-n biserica se duce
Ar ruga ca sa n-o uite-n inchinarea ei cea dulce
Si ar vrea ca sa-i sarute pentru-o vorba-ale ei mane.

Cu o fata aspra, rece, multumita ea respinge
A sarmanului ce-ajuta.
Al ei ochi, pare ca-ntreaba:
Merit si eu multamire? Si-ntinzandu-i mana slaba
Ea ii da tot, tot ce are, si el rade cand il plange.

in biserica de intra candelele aurie
Pentru ea-s nepasatoare
Alba ca paretele la ele
Ea se uita
Numa apasa bataia inimei grele
Ar plange? ah lumea-ar zice cum ca este fatarie.

De aceea doar cu mana a ei inima s-apasa
Cum o doare Si nimica nici un mod nu-i de scapare
indaratu-i desperare si-nainte-i desperare,
Nici un ochi nu se abate l-a ei viata-ntunecoasa.

O
Doamne!gandeste-n sine, cei ce-azvarl cu pietre-n mine
Cum ca drept si bun veghezi tu zic asupra tuturor
Vars-o raza, numai una din eternul tau amor intr-a sufletului noapte si in inima-mi de tina!

Pulbere-s far- de vointa, inima mea pustiita
Ah! nimic nu e de vina la cumplita mea viata
Nici nu o simteam in mine, cand am fost dusa de brata
Pe acea cale pierduta, ne-nturnata, pangarita.

Un pictor cu fruntea mare, ce un univers ascunde
Carui de model serveste ea de-o
Venere antica,
La privirea ei mareata, lui din mani penelu-i pica:
Unde-am mai vazut el zise chipul tau
Madona, unde?
Doar in fruntea mea?
Frumoasa ea era si cu uimire
S-apropie eZde dansa un copil.
Cu dinadinsul
El i-ofera-a lui iubire
Rece ea privi la dansul
Desi se topea-n dorirea-i sufletul de fericire.

Sunt cazuta gandi dansa nimeni nu s-uita la mine S-as avea dreptate-acuma in prapastia-mi de-a trage
Pe orce omPe cei ce urasc, da!Dar ast cap cu
visuri drage
Cu gandirile-i marete?
Ah! lasa sa mor mai bine,

inviind panza cea goala c-umbra gandurilor sale
Va uita curand pe-acea ce cu-amoru-i o imbie
Merit sa-i leg viata sfanta de-un moment de nerozie
Binecuvantata fie dulcea ochiului tau jale!

Astfel este ea ca tine!
Totusi cand tu treci cu fala imprejur, nainte-n urma-ti urari lungi, fete senine
Ea? suieru-unui nemernic, rasul fetelor batrane
Aratand nepasatoare dar fiind atat de pala.

De-ai muri ucisa doara de a florilor miroase
Ca de marmura un inger, in mijlocul domei nalte,
Pe un catafalc depusa, un popor ar plange-ncalte
Dupa sufletu-unui inger, dupa sfanta cea frumoasa.

Ea? de se va surpa moarta intr-o noapte de betie
Prin ciocnirea de pahare si prin danturi desfranate,
Care par atat de veseli si-s atat de desperate!
De-a muri, nici chiar in moarte liniste nu va sa-i fie.

Nu nici maiestatea mortii nu sfinteste pe sarac.
Poate ca scheletul, care a purtat asta-avutie
De frumseta si durere preparat d-anatomie
Va face-un pedant dintr-insul. Si in urma intr-un sac

Va fi aruncat in groapa cea comuna.
O scanteie,
De a careia viata n-a intrebat in lume nime! Si sunt milioane de-oameni, cari-n trista omenime
Au mai tot aceeasi soarte.
Ce de plans, ce trist-idee!

Samanati cu toate astea e aceeasi fata blanda,
Ochii negri sunt aceeasi, parul, bratul si statura
E un joc, o ironie, ce-ntamplarea si natura
A creat sau este o noima in ast doliu, mai profunda?

Cine stii de nu ti-i sora
Daca-n nopti de ratacire insusi tatal tau calcat-a peste pragul depravarii Si-un moment obscur nascut-a asta fiica a durerii
Ce raspundere-are-n lume-asa numita fericire.

Poate ca prin sange este mai aproape de-al tau sange
Decat orice om in lume Si cand cugeti ca-ntamplarea
Lesne-ar fi putut pe tine sa te nasca-n depravare Si pe ea-n leagan de aur sufletu-n tine se strange.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Surori pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani