Tat twam asi

Vezi toate poeziile poetului



Fiica gingasa de rege, cand in haina ta bogata
Treci in faeton de gala si te mladii zambitoare,
Cum din frunzele-nfoiate rade proaspata o floare,
Toata lumea ce te vede e de tine-nseninata.
Zbori cu sase cai ca vantul si rasai ca aurora.
Cu caciulele in mana si cu gurile cascate,
Oamenii saluta-n cale pamanteasca zeitate.
Tu te-nchini.
Te simti nascuta spre norocul tuturora.
Dar deodata in multime tu fixezi ochiul tau mare. De o umbra-nfiorata e gandirea ta cuprinsa
O femeie de pe strada si-a-naltat privirea-i stinsa inspre tine fara ura, far-amor, fara pasare.
Tu?
Unde te-apropii codrul se preface in gradina,
Intristarea-n bucurie, bucuria-n fericire Secolii coroanei tale cu regala stralucire

Pot sa scoata grau din pietre si palate din ruina.
Ea? nascuta-ntr-o camara in mizerie obscura,
N-auzi nici glas de muma, nici a preotilor psalme
S-a trezit cu comediantii cum juca batand din palme, Pe-a pierzarii cai parintii o-ndreptara s-o vandura.
Ea?
De-o intra in templu, sub negre boltituri
Al mortii spirit doara il simte in tacere,
Caci nu-ntelege blandul cuvant de mangaiere
Din paginile unse a sfintelor scripturi.

Ce-nseamn-acele candeli ce ard in orice colt
Sub chipuri mohorate cu-adanci si slabe fete?
Ce-nseamn-acea cantare patrunsa de blandete,
Ce imple tanguioasa puternicile bolti?
Rugamu-ne-ndurarilor, Luceafarului marilor!
Din valul ce ne bantuie
Inalta-ne, ne mantuie!
Privirea adorata
Asupra-ne coboara, O, maica prea curata
Si pururea fecioara.
Marie!
Rapita de duiosul organelor avant,
Pe cartea cea de ruga alunec-a ta dreapta, Iar ochii tai cei umezi la ceruri se indreapta.
Ea? cade in multime cu fata la pamant.
*
De-ai muri copil de rege de-ale florilor miroasa,
Ca de marmura un inger sub holtirile inalte,
Pe un catafalc depusa - un popor ar plange-ncalte, Dupa sufletul tau dulce, dupa sfanta cea frumoasa.
Ea? daca va cadea moarta intr-o noapte de betie
Prin ciocnire de pahare si prin danturi desfranate
Vre un cioclu de pe uliti va-ncarca-o-atunci in spate,
Dara nici in moarte insasi liniste nu va sa-i fie.
Nu.
Nici maiestatea mortii nu sfinteste pe sarac
Caci scheletu-acela care a purtat ast-avutie
De amar si de durere, preparat de-anatomie,
Va face-un pedant dintr-insul
Iar in urma, intr-un sac,
Va fi aruncat in groapa cea comuna.
O scanteie Ce-a pierit fara de urma.
Si cu toate astea-i semeni
Ca si lacrima cu roua.
Parc-ati fi surori de gemeni:
Doua vieti in doua inimi, dar o singura femeie.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Tat twam asi pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani