| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Linistit si domestic de Victor Felea Din nou vine toamna a si venit incetosate sint geamurile dimineata Iar stratul de bruma straluceste Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Tendente de cucerire
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
| Situatia persista a raminea nehotarita, cu toate acestea noi credem ca limba cumpenei inclina spre razboi. Intr-adevar, daca Rusia ar face concesiunile cerute de Anglia, daca ar supune deliberarii Europei Tratatul de la San-Stefano in intregul lui, ea ar renunta la foloasele materiale in a carora prevedere a declarat razboi. Caci cine va mai lua acum la serios declaratiile diplomatice facute inaintea trecerii Prutului ? Erau declaratii imbunatoare, de care noi credem ca nimeni n-a fost inselat decit acel ce au voit sa fie. Aceasta o spunem despre guverne, nu despre popoare. Guvernele au fost in stare sa cunoasca foarte bine politica ruseasca si tintele ce ea le urmareste de-o suta si mai bine de ani. Rasarita din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, asezate pe stepe intinse a caror mon-tonie are inriurire asupra inteligentei omenesti, lipsind-o de mladiosie si dindu-i instincte fanatice pentru idei de-o vaga maretie, Rusia e in mod egal muma mindriei si a lipsei de cultura, a fanatismului si a despotiei. Frumosul e inlocuit prin maret, precum colinele undoiate si muntii cu dumbravi a tarilor apusene sint acolo inlocuite prin sesuri fara de capat. In tendentele de cucerire, in asa-numitele misiuni istorice cari-si cauta marginile naturale nu e nimic dedesupt decit pur si simplu nestiinta si gustul de spoliare. In zadar cauta un popor in intinderi teritoriale, in cuceriri, in razboaie ceea ce-i lipseste in chiar sufletul lui; sub nici o zona din lume nu va gasi ceea ce Dumnezeu i-a refuzat sau mai bine zicind ceea ce Dumnezeu a voit ca sa fie rezultatul muncii a multe generatii dedate la lucru. Caci sta oare destoinicia unei natii in vrun raport cu intinderea teritoriului pe care ea-l ocupa? Mica Venetie era odata o putere mare europeana prin cultura ei intensiva, prin arte, prin industrie, prin judecata sanatoasa a aristocratiei ei. Dar toate aceste conditii de marire erau cistigate prin munca indelungata, deprinderea si priceperea se mostenea apoi din neam in neam, incit chiar astazi ciceronii venetieni au pastrat mai mult gust in judecarea tablourilor decum au multi profesori de estetica. Un rol analog l-a avut Olanda in istorie, si astazi inca sint state mici care se bucura de-o inflorire estraordinara; pe un pamint de mica intindere se afla mai multe averi decit in Rusia intreaga. Astfel sintem aproape siguri ca in cumpana economica Rusia, citu-i de mare, trage mai usor decit mica Belgie. De aceea ni se pare ca din nefericire rusii sint sub dominarea unui desert sufletesc, a unui urit care-i face sa caute in cuceriri ceea ce n-au inlauntrul lor. Noua ni se pare ca cercurile culte, in loc de a stavili acest horror vacui, in loc de a-l implea prin munca si cultura, il sumuta contra Europei, pe care o numesc imbatrinita si enervata, coapta pentru a cadea intreaga sub dominatie ruseasca. Europa le pare astazi in starea in care era Bizantul la aparitiunea un neam asemenea mongolic, a turcilor. In locul civilizatiei grece inflorit-au in Bizant o cultura turceasca? Deloc. Tocmai asa nu va inflori o cultura moscovita pe paminturile supuse rusilor, pentru ca lipseste radacina subiectiva a unei asemenea culturi. In Rusia chiar miezul culturii e in Ingermanland si in cele trei provintii baltice, in minele si capetele a poate doua sute de mii de oameni de origine germana, pe cind populatiile stravechi a acelor provintii, letii, livii, crevinii si cum i mai cheama, nu se vor fi aflind cu mult mai sus decum ii va fi gasit episcopul Albrecht la a 1200. Astfel misiunea istorica de care se face atita vorba nu-i o misiune care-si are originea in afara, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite cu frac si manusi, a unui desert care, de-ar stapini pamintul, tot nu s-ar umple. Cerul deasupra-l schimbi, nu sufletul, marea trecind-o. Pot sa treaca si Dunarea si Carpatii si Adrianopol, sa ia Roma veche, precum ameninta pe cea noua, pot sa presure Europa intreaga cu cenusa si cadavre, nu se va naste din milioanele de oameni nici un Rafael, nici un Bethoven, nici un Kant, ba tocmai lipsa unor asemenea spirite de adinca intelepciune si de un adinc sentiment pentru bunurile ce innobileaza omenirea este cauza acelui gol sufletesc care-si cauta compensatie in glorii singeroase si in cuceriri. De mult, dar mai cu seama de o suta cincizeci de ani incoace, tinta cuceririlor rusesti sint tarile rasaritene ale Europei. Nu mai vorbim despre cuvintul d-lui Aksalvof, care vede intinzindu-se panslavismul in miezul Europei, in tarile coroanei habsburgice pina la Marea Adriatica. C-un cuvint in loc de-a desfasura activitatea inlauntru, ochii vecinului nostru sint pironiti cu flamingiune asupra Apusului, cercurile culte umplu golul sufletesc cu fantasmagoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir pina sub zidurile Venetiei si apoi mai departe tot mai departe. Si aceasta misiune tainica o implinesc apoi diplomatii si baionetele. Existe testamentul lui Petru cel Mare sau nu existe, el exista in capetele a mii de oameni visatori cari dau tonul in Rusia. Razboiul a fost declarat Portii pentru a elibera pe crestini - in forma ― in fond insa pentru a cuceri intreg Imperiul otoman intr-un mod care sa poata fi inghitit, mai de voie, mai de nevoie, de Europa. Dupa Turcia urmeaza Imperiul habsburgic, dupa dinsul cine mai stie cine. Scopul fictiv al razboiului si scopul adevarat sint diametral opuse. Astfel se daruie un regat splendid celui mai neinsemnat popor din Peninsula Balcanica, bulgarilor. Se stabileste in Tratatul de la San-Stefano independenta Romaniei si c-un rind dupa aceea se stabileste c-un al treilea, fara de noi, dreptul de a-si trece trupele prin tara noastra, de a o ocupa cu alte cuvinte doi ani de zile. Doi ani - vazind si facind ― s-ar preface apoi in zece si in o suta, pentru ca splendidul regat bulgar e plasmuit asa de frumos pentru ca sa ramiie proprietatea ohavnica ruseasca. Se stabileste principiul ca Basarabia sa fie cedata prin libera invoiala, ceea ce presupune ca sintem in drept de a o ceda sau de a n-o ceda. Ne hotarim de a n-o ceda si Rusia a ocupat-o astazi pe deplin. In fine, sustiind dreptul nostru, vedem ivindu-se coltii prietesugului. Bucurestii sint impresurati de trupe, in Vlasca cazacii isi bat joc de populatie dind oamenii afara din case, trenurile noastre cu munitiuni sint oprite in drum, c-un cuvint Rusia a inceput a intrebuinta mijloacele ci civilizatrice pentru a ne intimida. Nu deprindem frica si pace buna. Teama ne e numai ca Imperiul habsburgic sa nu cada la invoiala cu Rusia, caci despre Anglia nu e vorba. Ea este in stare a tinea razboi pina ce Rusia-si va fi zvirlit in vint cea din urma rubla metalica. Dar contele Andrassy a facut propuneri de imparteala si aceste propuneri prefac intelegerea in complicitate si complicitatea cu Rusia e totuna fatala. N-avem nevoie a pomeni exemplul nostru. Oamenii fara simt istoric, liberalii consmopoliti c-un foarte incolor sentiment de patrie s-au dat in apele Rusiei si a declarat un razboi care ne-a costat mii de suflete viteze, zeci de milioane si poate o provincie. Zicem poate, pentru ca Europa e interesata ca si noi IN cestiune. Se poate ca Rusiei sa i se intimple soarta pe care ne-o pregateste noua. Guvernul a ales o politica pe care o aprobam ca directiva, desi-l gasim foarte inept pentru a o executa. Guvernul liberal a intrat in itele Rusiei si e prea angajat, incit vecinii se gasesc in drept de a se rosti nediplomatic fata de cei ce reprezinta tara, coroana ei si pe augustul purtator. Aducem aminte convorbirile dintre principele Gorciacof si generalul Ioan Ghica, care convorbiri aveau un aer deja neinmanusat. Nu mai vorbim de altele si mai rele, dar destul ca, in momentul in care Gorciacof se rasteste, cazacul prada in Vlasca. Rastirile diplomatului se traduc in acte de brutalitate cind ajung in rindurile din urma. Desi nu s-a nascut inca rusul care sa fie in stare a ne insufla frica, grija tot ne inspira, ba putem zice siguranta ca ne asteapta vremi grele. Despre biruinta cauzei drepte nu ne indoim, precum nu ne indoim ca, oricare ar fi curentul ce se misca in contra civilizatiei, el trebuie sa fie nimicit cu vremea. Dar acea vreme e adesea foarte departe. Deviza noastra este : a nu spera nimic si a nu ne teme de nimic. Nesperind nimic, n-avem nevoie de a ne mai increde in altii precum ne-am increzut, ci numai in noi insine si in aceia care sint nevoiti sa tie cu noi; netemindu-ne de nimic, n-avem nevoie de a implora, generozitatea in locuri unde ea e planta exotica. |
|||
Pune poezia Tendente de cucerire pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |