Poetul zilei
Aura Christi
(1967 - ?)

4 Poezii
1 Elegii

Poezia de azi

intalniri
de Lucian Blaga
Cum s-a facut nu-i bine sa cunoastem.
Stim doar ca-n spatii si in vis noi ne-ntalnim mereu aceiasi, mereu sub pomul interzis.

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata

Urat si saracie

Vezi toate poeziile poetului




Urat si saracie sunt acei doi tovarasi,
A caror urme crude le aflu pururi iarasi
Pe orice chip si-n orice-ndraznii de a iubi
Iubit-am poate cantul, voit-am a robi
Cu el un suflet dulce, al meu intreg sa fie

Zburat-au chip si cantec — urat si saracie!
Caci ce nu ai in clipa in care ai dorit
Se schimba-n rau cu vremea, de farmec saracit.
S-arata inainte-ti o schele despoiata
De orice vis cu care o imbracai odata.
Puterea tineretii, a mintii vioiciune,
A inimii bataie, si gingasa minune
Din ochi, cand toata viata in ei iti este scrisa
De o citeste-oricine scrisoarea ei deschisa,
Dar mai cu seama aceea ce tu vrei s-o citeasca
Cum trec, cum trec cu toate si far’ sa le opreasca
Nimic Astfel te-ntuneci o stea in vecinicie
Si ce-ti ramane-n urma? vreme si saracie.
Da, vreme! numai vreme sa aibi sa simti deplin
Ce mult puteai in lume, si cat, cat de putin
Ti-a fost dat. Daca nobil ai fost si bland si drept,
Daca prin a ta minte ai fost un intelept,
Avand darul pe care natura-l poate da,
Frumsete, minte, faima, ajuns-ai la ceva?
Caci nu cauta lumea aceea ce slaveste,
Aceea ce o prinde — ci ceea ce-i prieste.
Daca esti rau si-i vine rautatea la-ndemana,
Daca esti prost, si vasta prostie e stapana,
Sau de-un desert atarna in lume a ta soarta
Si nu stii cum desertii prin lingusiri se poara
Sau nu poti sti Atuncea de ce folos e tie
C-ai avut tot ce firea ti-a dat cu darnicie,
Ca esti podoaba scumpa in lume orisicui,
Podoaba ce nu-i trebuie in lume nimanui?

Virtutea e-o poveste cand gandul ti-l ascuti,
Tu vezi ca slabiciuni sunt vestitele virtuti:
Nobletea-i slabiciunea acelor ce nu pot
Pe sine sa se puie deasupra pestetot,
Sa aiba pentru toate adanc si greu dispret,
Hranind a lui viata din sute de vieti.
A nu-ti tine cuvantul cand nu-ti vine-ndemana,
A dezbraca pe-acela ce ti s-a dat pe mana,
A insela multimea cu mii fagaduinti,
Cand ai mintit o data sa te mai pui sa minti,
A urgisi pe-acela care ti-a facut bine,
A umple a lui nume de pete si rusine —
Aceasta nu e nobil Dar toti — si-ndeosebi
O fac usor — tu numai stai vecinic sa intrebi.
Tu numai iti pui vorba si gandul la cantari,
Tu numai vrei a-ntrece caracterele mari,
Privind peste multime cu multa nepasare
Ei bine! P-asta drama si soarta ta cea mare,
Din asta cumpanire de drept si datorie,
Ce ti-a ramas la urma? urat si saracie.
Iubit-ai? Ah! un caier de canepa nu-i moale,
Nu-i blond cum e podoaba cea dulce-a fruntii sale!
Cu gura ei subtire si maini reci ca de ceara,
Iar ochiu-i plin de raze straluce in afara,
Rapindu-ti tie ochii cu a lor stralucire.
Tu n-ai gustat din rodul acel de fericire:
Tu esti onest si plin de respect si generos
Sa frangi in zarea vietii un rod asa frumos.
Te-ai dus si te urmara parerile de rau.

In urma ta venit-au un neted natarau
S-acesta ei facut-au ce n-ai vrut sa cutezi;
Ce-a mai ramas din dulcea figura mergi de vezi:
Anii i-au scris cu pana lor neagra pe-a ei frunte.
Si gura cea cu albe margaritari, marunte,
Acuma e zbarcita si ochiul plin de para,
Ce-si revarsa lumina sa rece in afara
E stins, si nu-i nimica in el, nu-i adancime;
Tu numai vezi intr-insul ce nu vazuse nime
Decat tu Ce ajunse a fi? Cocheta, rece,
Lingusitoare, cruda, din mana-n mana trece
Si cauta-n iubire placerea numai, care
E-o clipa de betie si-o zi de dezgustare.
Dara acea iubire adanca si curata,
Care-n viata vine o data, num-o data,
Acea eterna sete ce-o au dupaolalta
Doi oameni ce-si pierdura privirea una-ntr-alta,
Acel amor atat de nemarginit, de sfant,
Cum nu mai e nimica in cer si pre pamant,
Acea inamorare de tot ce e al ei,
De-un zambet, de un tremur al gingasei femei,
Cand pentru o privire dai viata, dai noroc,
Cand lumea ti-este neagra de nu esti launloc
Cu ea Unde-i norocul ce l-a promis ea tie?
Ce va ramane voua? Urat si saracie!

Comentarii

Nume (obligatoriu):



Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Urat si saracie pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani