Poetul zilei
Ion Gheorghe
(1935 - ?)

13 Poezii

Poezia de azi

Poem cu serpi
de Virgil Gheorghiu
Indaratul meu e ciclonul fetitelor damnate
Mansardele cu fringhii de genii spinzurate : indaratul meu se umfla-n alcool estrade cu viori,

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata

Venere si Madona

Vezi toate poeziile poetului





Ideal pierdut in noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gandea in basmesivorbea in poezii,
O! te vad, te-aud, te cuget, tanarasidulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alai zei.

Venere, marmura calda, ochi de piatra ce scanteie,
Braa molatic ca gandirea unui imparat poet,
Tu ai fost divinizarea frumuseaii de femeie,
A femeiei, cesiastazi tot frumoasa o revad.

Rafael, pierdut in visuri ca-ntr-o noapte instelata,
Sufletu-mbatat de razesid-eterne primaveri,
Te-a vazut ai-a visat raiul cu gradini imbalsamate,
Te-a vazut plutind regina pintre ingerii din cer

ai-a creat pe panza goala pe Madona Dumnezeie,
Cu diadema de stele, cu surasul bland, vergin,

Faaa pala-n raze blonde, chip de inger, dar femeie,
Caci femeia-i prototipul ingerilor din senin.

Astfel eu, pierdut in noaptea unei vieai de poezie,
Te-am vazut, femeie stearpa, fara suflet, fara foc,
ai-am facut din tine-un inger, bland ca ziua de magie,
Cand in viaaa pustiita rade-o raza de noroc.

Am vazut faaa ta pala de o bolnava beaie,
Buza ta invineaita de-al corupaiei muacat,
a-am zvarlit asupra-ai, crudo, valul alb de poezie
ai paloarei tale raza inocenaei eu i-am dat.

ai-am dat palidele raze ce-nconjoara cu magie
Fruntea ingerului-geniu, ingerului-ideal,
Din demon facui o santa, dintr-un chicot, simfonie,
Din ochirile-ai murdare, ochiu-aurorei matinal.

Dar azi valul cade, crudo! dismeait din visuri sece,
Fruntea mea este trezita de al buzei tale-nghea.
ai privesc la tine, demon,siamoru-mi stinssirece,
Ma invaaa cum asupra-ai eu sa caut cu disprea!

Tu imi pari ca o bacanta, ce-a luat cu-naelaciune
De pe-o frunte de fecioara mirtul verde de martir,
O fecioar-a carei suflet era sant ca rugaciunea,
Pe cand inima bacantei e spasmodic, lung delir.

O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu surasul bland, vergin,
Eu facut-am zeitate dintr-o palida femeie,
Cu inima stearpa, recesicu suflet de venin!

*


Plangi, copila? - C-o privire umedasirugatoare
Poai din nou zdrobisifrange apostat-inima mea?
La picioare-ai cad ai-ai caut in ochi negri-adanci ca marea,
ai sarut a tale mane, ai-i intreb de poai ierta.

aterge-ai ochii, nu mai plange! A fost cruda-nvinuirea,
A fost crudasinedreapta, fara razim, fara fond.
Suflete! de-ai fi chiar demon, tu eati santa prin iubire,
ai ador pe acest demon cu ochi mari, cu parul blond.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Venere si Madona pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani