| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Femeia in Negru de Nicolai Costenco Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Viat
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
| Cand aud vreodata un rotund egumen, Cu foalele-ncinse si obrazul rumen Povestind ca viata e calea durerii Si ca pocainta urmeaza placerii, Ma intreb: "Acesta poate ca sa stie Cum este viata, cum cata sa fie?" Noaptea scanteiaza cu-a ei mii de stele, Varsa raze slabe pasurilor mele, Ulicioara-i stramta si, din ziduri vechi, Vorbe, ras si planset suna in urechi; Glasuri ratacite trec prin geamuri sparte Si prin usi inchise, prin zidiri desarte. Colo, langa lampa, intr-un mic ietac, Vezi o fata care pune ata-n ac; Fata ei e slaba de-o paloare cruda, Ochii ei sunt turburi, pleoapele asuda, Degetele repezi poarta acul fin; Ea isi coase ochii intr-un tort de in; Vanata-i e buza, lipsita de sange, Ochiul ei cel turbur nu mai poate plange. La ce oare dansa s-a nascut pe lume, . O sarmana frunza pe oceanu-n spume, O sarmana umbra, orfana si slaba, Nare-n multime nimenea nu-ntreaba? Din zori pana-n noaptea neagra si tarzie O vezi printr-o alba perdea stravezuie Cum mereu lucreaza s-abia pane goala, Frig si insomnie, lacrime si boala. Tot ce-n asta lume mai poate pricepe E ca de-nceteaza lucrul, foamea-ncepe. - Negustoru-si pune panzele-nainte, Lucrul scump si harnic unor ceasuri sfinte, El are briliante pe degete groase Din noptile celor care panza-i coase; Desface Ducesei, c-o galanta graba, in cusut in lacrimi de o mana slaba: Panze moi in care se tesura, zile. Vederea si somnul sarmanei copile, Albe ca zapada ce cade in fulgi; Dar, cum sunt cusute, sunt bune de giulgiu. Cand iti trec prin minte acestea, copila, Te uiti in oglinda si iti plangi de mila; Vrei s-o vezi chiar bine, s-o tii bine minte Pe nefericita dulce si cuminte, Fara nici un reazem, care nu asteapta Decat moartea care singura e dreapta in aceasta viata de mizerii plina, Singura-i amica este o albina, Ratacita - ce stii cum - in strada veche, Glasul ii patrunse la a ei ureche; Deschizand fereastra, sa intre o lasa intre flori sa doarma si sa-i stea in casa. Se iubira cele doua proletare: O insecta-umana, una zburatoare. Fata stand pe ganduri, vesela albina Cu galanterie de buze-i s-anina, Ca si cand i-ar zice: "Au nu stii tu oare Cum ca a ta gura-i cea mai dulce floare? Caci tu esti frumoasa, chiar ca si o sfanta, Ochiul tau cel dulce si umbrit ma-ncanta". intr-o zi copila moare: se-ntelege Moartea numai stie manile sa lege. in sicriu au pus-o. Fata ei cea trasa Era adancita, insa tot frumoasa. l-au pus flori pe frunte Corpul ei cel fin Ce nobil transpare din giulgiul de in! Fereastra-i deschisa, primavara plina Patrunde printr-insa; dar biata albina In camp nu mai fuge, ci-mprejur se poarta, Incunjura capul si.gurita moarta; Ea zboara aproape si tot mai aproape, Si vrea cu amica-i deodata s-o-ngroape Deci cand se intampla s-aud vreun egumen Cu foalele-ncinse si obrazul rumen, Povestind ca viata e calea durerii Si ca pocainta urmeaza placerii, Ma intreb: "Acesta poate ca sa stie Cum este viata, cum cata sa fie?" |
|||
Pune poezia Viat pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |