Iti mai aduci aminte de casa noastra, 
Singuratica, nuci si castani ancestrali ascunzindu-i 
Zidirea imaculata 
Iar catre scarile albe 
Erau doua siruri posomorite de brazi. 
Zidire inalta si zvelta, un templu de spuma, 
Sau minastire 
Semne ciudate impodobeau frontonul ionic 
Pe care ar fi putut exista o inscriptie 
Neconceputa 
Pe sub ferestrele-nalte cu gratii 
in umbra crestea margarintul - floarea cu lacrimi 
A celor de dinauntru 
 
O, casa noastra de visuri. 
Pe dinauntru n-o cunosteam. 
Pe dinafara n-o pricepeam 
Casa aceea asezata in jocul 
De nicaieri, sub nuci si castani. 
Casa aceea cereasca, desavirsita, inexistenta 
in ceata adinca, durere si spaima,  
Si cita iubire, si cita iubire  
iti mai aduci aminte ? 
 |