Elegia de slava

Vezi toate poeziile poetului



S-au sfarsit mii de nopti, ca si-alteori;
Cand zic: noapte, un frig crunt ma
strapunge,
Luna-nvie-n zadar: cand se stinge,
Nici-o slova-n caiet, nici-un fior.
Lampa-ardea-n duh de-argint,
m-asteptai
Doar spre zori, c-un glas bland:
"Noapte buna!" Fericita-mi zambeai, si, pe-o mana,
Langa-o carte-a vegherii-atipeai.

Frig ciudat; ceasu-uitat da-nspre ziua
-
Sa-ti sting lampa? inghetat
te-admiram
-
De ce-o stingi? tresareai. -
Fiindca-i
ziua.
Razbatea-un fior din slavi
Si-ti citeam.
Cum sa-mi piara-atat foc pan' nu mor?
Cum sa pot sa-ti slavesc reinvierea?
Oh! divin si-aprig plans!
Dar durerea
Dintr-un timp mi-a-nghetat sfantu-izvor.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Elegia de slava pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani