Cald in oul matern -amare viscole se cern in placentare lumi uitate -doar el, saminta, mai strabate la torsul lumilor etern.
Tu lasa-ma-n genunchi, te chem intors Ia fata ta uitata -opreste-o clipa muta roata; de ani si ani mi-e frig si gem si-amare viscole se cern in placentare lumi uitate.
Si nu mai vreau - si foc si lemn -reda-ma-acelui vechi repaos din care lumile-ncepura, esentei tale de epura la torsul lumilor etern.
Ninsori de mii de ani se cern
si bintuie viscole lunatec,
si nu te-arati sub cer iematec -
din bulb rahidian in jos
pe calea marelui simpatic
turme aud. bolovanos,
si ma cutremur si mi-e frig
si nimeni nu-i sa spuna-o vorba;
zadarnic numele ti-l strig
Rivnesc culcus de cald - o, tata,
tu, lasa-ma-n genunchi, eden
intors la fata ta uitata.
Uluitorul timp sa urce
acele geruri mari si fum.
incremenirea ta de scrum
ca leaganul dintii al lumii, ce surd acelasi cintec cinta de naste monstri sau petunii. Aceleasi viscole sub zare, destine singure, minate de turma marilor primare, innebunesc Gradini! si iata! Tu, lasa-ma-n genunchi, etern intors la fata ta uitata.
|