Sufletul odaii mele ce din vis s-a desteptat A zimbit prin abajurul lampii ce ardea pe masa. Pe tapete si pe cadre flori de umbra-a desenat, Iar perdelelor, in cute, le-a dat luciu de matasa.
Sufletul odaii mele asta-seara mi-a vorbit, Evocind speranta calda si dorintele nebune Ale clipelor ce altii inainte-mi le-au trait Cei ce stiu de mult ca viata nemiloasa te supune.
Sufletul odaii mele ca din basme mi-a soptit Dragi cuvinte de iubire, ce-au facut sa infioare Inimele celor cari ca-ntr-un filtru s-au topit - Cei ce stiu demult acuma ca si dragostea chiar moare.
Sufletul odaii mele, tremurind, a suspinat. Tremurau atitea lacrimi in suspinul lor incet ! Toti plinsesera in viata citi cu viata s-au luptat. Toti, ce poate dorm acuma parasiti, far-un regret.
Sufletul odaii mele m-a privit ca doi ochi reci. Si in jurul meu tacerea grav scanda suflarea-mi vie. Miine din odaia-aceasta voi pleca. Ce grozavie ! Voi fugi nebun ! Sau poate voi ramine-n ea pe veci.
|