Trei femei cu fete galbene si-n zdrente Au trecut pustiul strazii intr-un pas.
Frigul umed le indemna cu aspru-i glas, Vantu-n frunze, cu ciudatele-i cadente
Una zise: - Iata toamna a sosit!
- Greu mi-e sufletul, caci ce mai pot s-astept?
- Tot in toamna era cand m-am indragit Si isi duse mana galbena la piept.
Alta zise: -Toamna ma va-mbolnavi!
- Unde-s calde, bratele-mi de altadata?
- Greu mi-e trupul.
Si cu mana ei uscata, Apasa pe pieptu-i vested si tusi.
Iar cealalta, langa ele, se gandi:
- Vine toamna, vine moartea!
Si tacu. Vantu-n trupurile lor se incalzi. Frunze-n par le arunca si le goni. Iara strada intr-un gand se prefacu
|