Elegie

Vezi toate poeziile poetului



Mi se implineste si mie, incet, incet partea.
Sunt o fantana fara cumpana, fara ciutura, fara sens.
O scandura al carei lemn se subtiaza in bucle
si zulufi de talas, sub soarele intunecat al rindelei.
O pasune pe a carei intindere in panta
risipitele oi sunt de fapt niste cutii goale
in care au fost ambalate aparate electrice.

Eu sunt cel pe care il auziti certandu-se in gura mare
cu mortea si zicandu-i : la fel se incolaceste si iedera
pe trunchiurile copacilor falnici.
La fel isi intinde si caracatita nenumaratele ei brate
ca sa-si cuprinda prada.

Sunt o fantana cu peretii gata sa se prabuseasca,
incat nici macar vara, la treierat, cand este nevoie intruna
de apa, spre a potoli setea locomobilei
nu o mai ia nimeni in seama.

Ce a mai ramas din tine, viata, decat un pumn de faina
intr-o lada ?
Ce a mai ramas din tine, viata, decat putin untdelemn
intr-un ulcior smaltuit ?

O catea incercand sa ma linga pe fata :
oribila tandrete a fiecarui apus.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Elegie pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani