Uneori, fratele meu de arme, sangele,
curata legume intr-o bucatarie de vara.
Eu nu sunt o cifra, eu sunt o litera galbena
asemenea pantofilor in care umbla gastele
prin baltoacele tulburi din santuri.
O creanga de cires - sangele meu -
pe care se odihneste o bufnita ratacitoare.
Drumuri, izvoare, femei si amintiri ce dateaza
de dinaintea evenimentelor din pantecul lor.
Firesti erau altadata gradele militare ale norilor
si ploile rumegand in spatele caselor mici.
De mai multa vreme accesul cucilor in padure,
al acelor care n-au analizele mintale la zi, este interzis.
Si alungirea propriilor noastre drame
in felul pastailor de fasole verde si de mazare.
Misca-te mai incolo, salamandra pestrita si arhaica,
vreau sa ma intind langa tine,
pe aceasta bucata de placaj, in iarba.
Noapte buna, noapte buna,
acestia sunt macii, acestia scaietii,
o masina claxonand prea aproape : toamna,
adevaratul sens al intunericului
este incuiat in graunte.
|