Intarziind, in prag de seara,
pe un camp, cand nu e nici noapte, nici zi,
sau intr-o padurice, travestit intr-o gaza,
unde ma duceam ?
La ce te gandesti, leagan mic
ajuns intre vechiturile din podul casei
si unde pari, acum, un helesteu inghetat ?
La ce va ganditi, intristati ciobani,
din albumele de fotografii ale oilor ?
Ar trebui ca omul
sa nu mai fie doar un scurt rastimp om.
Doar in treacat. Doar atat cat ii trebuie aerului
sa inteleaga zvacnetele unui peste prins cu mana
si disperarea - o disperare rotunda -
din ochii sai inconjurati de doua cerculete
pictate cu cerneala rosie.
Unde ma duceam, in prag de seara, unde ?
Indragosteste-te si tu, piatra, e vremea .
Scene dantesti pictate pe aripile fluturilor.
Mori: imi porunceste bufnitura
unei ciuturi in apa din put !
Si numai ochii, dupa ce apunem,
mai indraznesc pe langa suflete o vreme sa ramana.
Plecam dintr-o lume si intram in alta
avand drept felinar luna.
|