| Intarziind, in prag de seara, pe un camp, cand  nu e nici noapte, nici zi,
 sau intr-o padurice, travestit intr-o gaza,
 unde ma duceam ?
 La ce te gandesti, leagan mic
 ajuns intre vechiturile din podul casei
 si unde pari, acum, un helesteu inghetat ?
 La ce va ganditi, intristati ciobani,
 din albumele de fotografii ale oilor ?
 
 Ar trebui ca omul
 sa nu mai fie doar un scurt rastimp om.
 Doar in treacat. Doar atat cat ii trebuie aerului
 sa inteleaga zvacnetele unui peste prins cu mana
 si disperarea - o disperare rotunda -
 din ochii  sai inconjurati de doua cerculete
 pictate cu cerneala rosie.
 
 
 Unde ma duceam, in prag de seara, unde ?
 Indragosteste-te si tu, piatra, e vremea .
 Scene dantesti pictate pe aripile fluturilor.
 Mori: imi porunceste bufnitura
 unei ciuturi in apa din put !
 
 Si numai ochii, dupa ce apunem,
 mai indraznesc pe langa suflete o vreme sa ramana.
 Plecam dintr-o lume si intram in alta
 avand drept felinar luna.
 
 |