Jerbe de lumini

Vezi toate poeziile poetului



Mi-e mila de caii urati ai tiganilor din Strehaia
Si de orele rasturnate, cu veacuri in urma, in mare.
,,Jerbe de lumini la ferestrele cuiburilor : o noua dimineata,
Un vagon oprit intr-o gara pe o linie moarta.

Toata noaptea, ca o molie intr-o perdea,
Se zbate luna antica in ape
Intr-adevar, privighetorile sunt ochelarii nostri
Prin care se vad atatea lucruri ciudate :

O saniuta trasa de-o pisica si-un caine
Iar in locul surugiului un soricel mustacios
Sau un adanc de apa limpede si lina
Cu pesti intregi pe niste tavi, probabil, de inox.

Mi-e mila, in acelasi timp, de femeile tinere
Ale caror trupuri, invinuite de pacate stravechi,
Au fost duse de barbati, azi-noapte, in paturi, din nou,



Cum trunchiurile decojite ale copacilor la joagar.

Incep sa se joace tramvaiele de-a prinselea prin orase,
In ceruri, steaua cea din urma se retrage in sine.
Moartea cator flori spuneti-mi in timpul unei veri
O ia asupra sa o singura albina.

Iar ai nevoie de bani, zambila, pentru divort,
In fiecare dimineata soarele este ochiul de calcan
al tuturor muntilor,
jerbe de lumini la ferestrele cuiburilor,
eu nu sunt, eu il reprezint pe cel ce in mine il port.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Jerbe de lumini pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani