Mugurii fosforescenti ai amintirilor noastre
in porturi pamantul se simte la fel ca un spectator
intr-o sala de teatru
apa taiata cu foarfeca in forma de frunze de nufar
plangand isi povestesc mastile, la miezul noptii, viata
imi place felul cum isi descarca motocicletele nervii
imi place cum se aprind si se sting intruna micile peisaje
din adancul bijuteriilor din vitrine
in camasi de forta sunt tinute ploile in chiliile lor
mladierile trupului de femeie starnesc in continuare zeii
intre timp, ziua s-a invatat sa muste si ea pe la spate
unii nu mai stiu sa adoarma, altii nu mai stiu sa se trezeasca
esti atat de trista si atat de salcie, mama,
atat de aripa si atat de prepelita - o prepelita desperecheata
ce frumoasa priveliste !, iar la marginea ei o claie de serpi
niste ochi ale caror priviri ne patrund in carne : insoritele fructe
apropie-te ! pielea trupului tau, iubito, si esarfele de matase
imi aduc aminte cat de departe ma aflu de mine
amari sunt mugurii amintirilor scoase de la naftalina
ierburi ierburi ierburi, singur ca un soarece de camp
alba lumanare stinsa la nunta in biserica
vechea luna vorbindu-i celei noi la fel ca unui alter ego
cat de cuminti sunt manutele unei lacrimi !
apa taiata cu foarfeca in forma de frunze de nufar
in oglinzi, imagini fara nici o realitate din care sa se hraneasca
u-huu-huuu - batrana bufnita, intr-o crapatura a noptii,
unul cate unul au inceput sa cada si de pe ochii mei solzii
|