O pastaie din care voi cadea si eu :
aceasta lume.
O lume in care si turturii de gheata ai stresinilor
si mortii de sub iarba
unde striga intruna lumina, lumina, lumina
sunt asemenea cifrelor de sub linia unei fractii.
,,Lumina, lumina, lumina - striga intruna mortii sub iarba.
,,Lumina, lumina, lumina - striga samanta, clocindu-si, in brazda,
inganduratul ei centru de greutate. La un singur cuvant lumina
se reduce vocabularul ingerilor ciopliti, in marmora,
prin cimitire.
Doar pentru cartite lumina este un monstru :
un monstru ce se hraneste si se ingrasa cu intunericul lor.
Doar ele se tem de lumina si o detesta
si, impreuna cu ele, si liliecii : aceste jucarii dintr-un petic de piele
si cateva arcuri subtiri de otel. Aceste obiecte mecanice
usoare si simple
zburand in zig-zag, noapte de noapte, printre case .
|