Nori anxiosi, pusi pe galceava
un iepure mort
ciugulit de cotofene si de ciori la marginea unei araturi
o vrajitoare fierband, in coliba ei, niste oase magice intr-un ceaun
o vreme apasatoare zornaindu-si peste campul inghetat tacerile
este ceasul cand aripile
impovarate de spaima ale pasarilor
par a trudi la o noua traducere a aerului sur al fiecarei zile
intr-o limba alcatuita din vocabule sumbre
indoliatul ceas al frunzelor mintite
- a cata oara de la inceputul lumii -
explicandu-li-se ca este nevoie - chipurile - de jertfa lor
spre a fi mentinuta rotunjimea pamantului
orice s-ar spune, mi-e frica de tine, noiembrie,
si sa nu te miri daca la urmatoarea navalire o sa ma gasesti
aparandu-ma cu un cutit mare, asa cum se apara si luna, in vechime,
de ostile, ce treceau totul prin foc si prin sabie, ale barbarilor.
|